Numele meu este Hanako - Claudia Sumiya

Descriere

     „Fetita” este o catelusa maidaneza din Bucuresti, care supravietuieste mai multor asalturi ale hingherilor si, intr-un final imprevizibil, ajunge in Japonia, adoptata de familia Claudia Sumiya (romanciera) - Haruya Sumiya (traducator). La Maebashi, Fetita devine Hanako si povestea ei, 100% reala, ia o turnura fericita, in totala opozitie cu macelul cainilor maidanezi din Romania.     CLAUDIA GOLEA-SUMIYA a studiat la Bucuresti si Tokyo, traind in Africa, Franta, Thailanda, Japonia. A publicat romanele: Planeta Tokyo (1998), Tokyo by night (2000), Vara in Siam (2004), French Coca-Cola (2005), Flower-Power Tantra (2007), In numele cainelui (2013).           Fragment:        “Aproape de sfarsitul lui noiembrie, in plimbarea mea de seara, am trecut cu pepe pe la clinica. Atunci nu am facut niciun tratament.     - Are mai mulţi anticorpi decat nivelul cerut. Nu sunt probleme sa plece in Japonia. A venit certificatul din Germania. Am vorbit la telefon cu doamna Sumiya si a spus ca are nevoie numai de o copie, s-o trimita acolo la carantina. Originalul ii va trebui cand va intra cainele in Japonia pentru ca fara de el nu se poate. Il ţin eu si il pun bine pana vine in mai sa ia cainele. Uitaţi copia.     Pepe a luat o hartie. Nu inţelesesem nimic, decat ca puteam sa plec in Japonia. Of! Ma simţeam atat de bine in Arhitect Savescu... Mai bine nu as fi avut anti-corpurile alea.     Ne-am intors din plimbarea de seara, am mancat si apoi, pe prosopul meu turcoaz din camera de la subsol, m-am gandit la Japonia. Unde voi sta acolo? La bloc sau intr-o casa cu curte, ca aici? Ma vor musca fraţii mei si nu ma vor lasa sa mananc? Ce mancare era oare in Japonia? Poate imi dadeau sa mananc numai legume... Nu! Nu voiam sa plec in nicio Japonie! Voiam sa ma eternizez aici, pe Arhitect Savescu.     Zilele treceau fericite. Era decembrie si frig afara. Dar era placut sa merg la plimbare prin frig si apoi sa ma bag la caldurica in camera mea. Imi placea acolo si nici nu credeam ca exista ceva mai bun in viaţa unui caine. A fost din nou peste asteptarile mele. Era pe la mijlocul lui decembrie cand s-a intamplat acel eveniment.      Era dupa masa de seara cand meme a venit din nou la mine.     - Hana, hai sa facem baie, ca sa nu mai stai aici. Sa stai cu meme sus, in casa.”