Numele meu este Mahtob

Descriere

Continuarea unei povesti care, cu doua decenii in urma, cutremura milioane de cititori din intreaga lume   In 1987, Betty Mahmoody publica o carte ce avea sa devina bestseller international, Not Without My Daughter (Nu fara fiica mea), in care relata experienta terifianta traita dupa ce si-a urmat sotul iranian in tara natala a acestuia, unde a fost apoi tinuta prizoniera impreuna cu fiica sa in virsta de patru ani. In 1991, romanul a fost ecranizat, cu Sally Field si Alfred Molina in rolurile principale. Dupa aproape treizeci de ani, fiica, Mahtob Mahmoody, completeaza povestea. Numele meu este Mahtob nu e doar sirul de intimplari traite sub imperiul captivitatii si al fricii in Iran, ci si istoria urmarilor pe care aceasta experienta le-a avut. Intoarsa in America dupa ce a reusit sa evadeze impreuna cu mama sa, Mahtob traieste cu spaima de a fi rapita din nou, are cosmaruri repetate si la scoala este inscrisa sub un nume fals, amenintata in fiece clipa de umbra tatalui. Numele meu este Mahtob e povestea unei tinere puternice care, in ciuda experientelor prin care a trecut si a unei boli ce ii pune viata in pericol, reuseste sa razbata, sa gaseasca puterea de a-si ierta tatal abuziv, regasindu-si astfel pacea si bucuria de a trai.   „Numele meu este Mahtob urmareste povestea tulburatoare a unei fetite ce traieste eroic o viata dominata de frica; pe de alta parte, cartea vorbeste si despre puterea de a ierta, de a te elibera de sub imperiul groazei.” (Die Welt) „Un nou capitol in istoria framintata a unei familii si in acelasi timp un alt exemplu cutremurator al felului in care decizii politice lipsite de ratiune pot fringe destinul a mii de familii.” (Libro) „In scene de o profunda sensibilitate, Mahtob povesteste cum a reusit sa isi ierte tatal in ciuda faptelor sale ingrozitoare si descrie in scene vii, emotionante legatura indisolubila cu Betty Mahmoody, mama ei.” (SonntagsBlick) Traducere din limba engleza de Ioana Georgescu Fragment din carte: "Cum se face ca femeile harnice deseori sfarsesc alaturi de barbati lenesi? Oricare ar fi explicatia, ii multumesc lui Dumnezeu ca asa s-a intamplat si in familia mea. Ma cutremur cand ma gandesc cum ar arata viata mea acum daca lucrurile ar fi stat invers. In Iran, cumparaturile se faceau zilnic, iar pietele erau specializate. Cand aveam nevoie de paine, trebuia sa stam la coada la piata de paine. Daca ne trebuia branza, mergeam la alta piata si ne asezam la alta coada. Acelasi lucru era valabil si pentru legume si fructe, carne, mirodenii si altele. De teama ca mama avea sa fuga cu mine, tata nu ne scapa din priviri decat atunci cand avea la dispozitie un paznic de incredere care sa-i tina locul. Cand venea timpul sa iesim la cumparaturile zilnice, ne insotea ca sa poata fi cu ochii pe noi. Mama stia ca va veni pana la urma si ziua cand se va plictisi de o treaba atat de marunta pe care o considera sub demnitatea lui. Se ruga sa vina ziua aceea, in speranta ca avea s-o lase sa mearga la cumparaturi singura. Poate ca atunci va reusi sa gaseasca o cale sa scapam din inchisoare. Mama avusese dreptate. Il cunostea bine pe tata. Era arogant, plin de sine si, mai presus de toate, lenes. Detesta sa-si piarda timpul pretios ocupandu-se de nevoi de baza. Prefera mai degraba sa mearga la cumparaturi dupa articole de lux. Ii placeau masinile scumpe, lucrarile de arta originale, bijuteriile fine si hainele de firma. Orice ar fi cumparat, trebuia sa fie cel mai mare si cel mai bun articol si intotdeauna cumpara excesiv. "