Pe jos de-a lungul Nilului - Levison Wood

Descriere

Povestea unei expeditii memorabile, greu de egalat in viitor   Aproape 7.000 de kilometri strabatuti pe jos. Nopti petrecute in salbaticie, hrana limitata si nenumarate pericole. Paduri tropicale, savane, mlastini, desert si oaze de verdeata luxurianta. Sapte tari diferite. Nimeni nu a mai parcurs acest traseu astfel. Levison Wood povesteste in detaliu aventurile dramatice, dar fascinante de care a avut parte strabatind malurile Nilului. Pe parcursul calatoriei a descoperit lucruri incredibile despre istoria fluviului, mai ales prin intermediul oamenilor pe care i-a intilnit si care l-au ajutat sa-si atinga tinta, si a cunoscut direct povestea unei Africi in curs de modernizare. Infruntind crocodili, hipopotami agresivi, arsita din desert si agenti de securitate motivati politic, bine-cunoscutul explorator a reusit o expeditie memorabila, greu de egalat in viitor.   Documentarul expeditiei lui Levison Wood de-a lungul Nilului a fost difuzat de Channel 4. Fragment din carte: "Era adevarat. In Mabira vazuseram copaci de 500 de ani taiati intr-un ritm de zece pe zi de catre adolescenti platiti de proprietarul terenului cu trei dolari pe zi. Suma asta insemna multi bani pentru un satean sarac si, dat fiind ca in aceasta industrie lucrurile stateau asa, ce speranta era sa convingi localnicii ugandezi sa lase padurile in pace? E foarte bine si frumos sa predici minunile conservarii naturii, insa nu unor barbati care trebuie sa-si hraneasca familiile si sa le asigure un acoperis deasupra capului. Ne-am petrecut urmatoarele zile mergand spre nord, dar, cu cat mergeam mai mult, cu atat mai vizibila devenea distrugerea. In loc sa ne croim cu greu drum prin jungla, mergeam pe plantatii de cafea, printre bananieri si campuri cultivate cu porumb, presarate cu trunchiuri taiate pana la radacina, deoarece scoaterea cioturilor din pamant era excesiv de costisitoare. O mare de cenusa alba dadea impresia unei intinderi de zapada. Pe plantatii ramasesera in viata doar cativa copaci, lasati acolo intentionat pentru a-i adaposti de soare pe agricultori. In a treia zi, in loc de baobabi, plante cataratoare si mahoni nodurosi, in fata noastra se intindea, cat vedeai cu ochii, o plantatie de trestie-de-zahar, o suprafata plata dezolanta. Leganandu-se usor in bataia vantului, trestiile-de-zahar de peste 3,5 metri inaltime erau misterios de tacute. Eu si Boston ne-am oprit si ne-am uitat de jur imprejur. Dintre toate lucrurile pe care le vazuseram, mie, unul, acesta mi se parea cel mai cumplit: o priveliste oribila a victoriei omului impotriva naturii si o declaratie clara a felului in care viitorul Africii era dictat de consumerism, nu de conservare. Zaharul, acel cristal dulce la care pofteau milioane de occidentali, infransese fara drept de apel o biosfera straveche si, odata cu ea, milioane de fiinte, de la cel mai mic cameleon pana la cele mai inteligente primate. - Te-apuca greata, a spus Boston pe cand porneam la drum pe plantatia de trestie-de-zahar. Insa eu nu ma simteam ingretosat, ci prins in capcana, exact cum trebuie sa se fi simtit africanii care lucrau pe aceasta plantatie – constransi de economie, de industrie, de realitatea necesitatii de a pune mancare pe masa la sfarsitul fiecarei zile. Africa trebuie sa se dezvolte, locuitorilor ei trebuie sa li se dea puterea sa-si foloseasca resursele naturale, insa gandul la padurea care fusese candva aici si care disparuse pentru totdeauna pentru ca noi, in Occident, sa putem sa ne ingrasam si sa avem dintii cariati m-a facut sa lacrimez. Ne-am strecurat de-a lungul canalelor inguste dintre trestii, incercand sa ne tinem cat mai aproape de fluviu, insa uneori cararile se departau de apa si eram nevoiti sa ne deschidem singuri drum, facandu-le pe singurele vietati de aici – sobolani, soareci de savana si serpi cu clopotei – sa o ia la sanatoasa ca sa se ascunda grabite in interiorul tulpinilor de trestie. In curand am simtit miros de fum, semn care trada o actiune de despadurire ce avea loc undeva mai departe, spre nord. In fata noastra se ridica spre cer o coloana groasa de fum negru. Am estimat ca era la vreo trei kilometri departare si, pe cand ne continuam drumul, apropiindu-ne de ea, a devenit dificil sa vedem ce se afla de cealalta parte. Am iesit dintre trestii. In fata noastra, pe kilometri intregi, se intindea o savana carbonizata. Era o despadurire recenta si, nu departe, continua chiar in acel moment. Inaintarea ne era blocata de un zid de foc, acolo unde zeci de oameni taiasera, cioplisera si trasesera la rindea copacii intr-o linie dreapta de deseuri ecologice care se intindea de la est spre vest. Aruncand o privire, eu si Boston puteam urmari traseul flacarilor. O luau spre nord, anihiland totul in calea lor. "