Frida Kahlo si culorile dragostei

Descriere

In 1925, un teribil accident de autobuz ii distruge tinerei Frida Kahlo visul de a deveni medic. Urmeaza ani grei, in care se lupta cu infirmitatea. Apoi se indragosteste nebuneste de Diego Rivera, un pictor de geniu, si se cufunda cu totul in lumea artei. Dar el o tradeaza. In ciuda durerii imense, a inimii, dar si a trupului, Frida reuseste sa imbratiseze viata pe deplin. Devine ea insasi artista si toata lumea ii cade la picioare, de la suprarealistii parizieni la Picasso sau Trotki. Frida isi urmeaza mereu calea in arta, in ciuda tragediilor cu care e silita sa se confrunte. Asta pana cand e nevoita sa ia o decizie care ii pune la indoiala intregul sistem de valori si credinte.   O carte puternica despre o femeie puternica si cu o vointa de neinfrant. - Thuringische Landeszeitung
O declaratie de dragoste pentru arta, feminitate, libertate si pentru curajul de a te bucura de fiecare zi - o carte extrem de delicata, dar si plina de forta. - Nina George
Diego ii vorbi despre tablourile sale, iar Frida isi dadu seama ca era un geniu veritabil. Ii admira generozitatea si felul in care se purta cu oamenii, fara nicio urma de prejudecata, indiferent daca acestia erau tarani sarmani, care nu stiau sa scrie si sa citeasca, sau bogatasi celebri. El ii cunostea si ii iubea pe toti. Frida era fascinata de pasiunea sa insufletita pentru arta si de felul in care lupta pentru dreptate si libertate pentru toti mexicanii. Era impresionata de cunostintele sale din domeniul istoriei artei si de cat stia despre ganditorii politici din avangarda Revolutiei. Mergea alaturi de el si radea de se prapadea la auzul povestilor sale nebunesti, pe care le zugravea cu gesturi marete. Ii placea cand recita poezii sau canta pe cate o scena. Alaturi de Diego nu se plictisea nicio clipa, langa el i se deschisese o lume cu totul noua, pe care o sorbea cu nesat. Diego ii deschisese larg usile spre viata lui, iar acest lucru o umplea de mandrie. O incuraja sa picteze si ii dadea sfaturi atunci cand ii arata lucrarile ei. O facea fericita.

Traducere din limba germana de Irina Cristescu.

  Fragment din cartea "Frida Kahlo si culorile dragostei" de Caroline Bernard:

"Diego salta capul, dar Cristina, care era cu fata spre ea, o vazu inaintea lui. In ochi i se citea oroarea. Il impinse pe Diego, sari in picioare si se apuca sa isi adune hainele abandonate pe jos, langa ea. Diego se ridica mai incet. Se aseza in fata Cristinei, acoperind-o cu trupul sau masiv.
- Friducha, sopti el. Ce cauti aici?
Frida se simtea in continuare incapabila sa se miste si se holba la sotul si la sora ei. Constientiza cu greu ce vedea. Asadar, acela era motivul pentru care Cristina nu vrusese sa vina cu ea. De aceea era Diego binedispus in ultima vreme. Dintr-odata, isi dadu seama: cei doi erau impreuna de mai multa vreme. Dar, oare, de cand? 
Probabil ca gandise cu voce tare, pentru ca il auzi pe Diego mormaind:
- Frida, stii ca nu inseamna nimic.
Din privirea indignata pe care i-o arunca Cristina, Frida intelese ca nu era adevarat.
Nu mai suporta sa vada nimic din toate acestea. Se intoarse rigida si urca din nou treptele, apoi traversa puntea pana la locuinta ei. Incuie de doua ori usa in urma ei, apoi simti cum o lasa puterile. Aluneca in jos de-a lungul peretelui si izbucni in lacrimi amare.
Cateva clipe mai tarziu il auzi pe Diego batandu-i in usa.
- Frida, deschide! Hai sa vorbim, Friducha, te rog. Nu pune la suflet, nu inseamna nimic. Frida!
- Mi-ai promis ca-mi vei fi loial, sopti ea. Ti-ai incalcat promisiunea. Ti-ai retras mana cu care ma tineai.
- Frida, lasa-ma, te rog, sa intru!
Se ridica apoi cu greu si se duse la baie. Nu se simtise niciodata atat de murdara. Umplu cada, apoi intra in ea si se freca bine cu sapun pana i se inrosi pielea. Se simtea de parca trebuia sa isi curete toata existenta anterioara alaturi de Diego. Il tot auzi strigand-o, apoi se lasa tacerea. De-abia cand incepu sa tremure in apa care se racise intre timp, iesi din cada si se baga in pat."