Ghid Pentru Diagnoza Bolilor Plantelor - Valerian Severin

Descriere

     Lucrarea reprezinta un sprijin valoros al fitopatologului si a fost intocmita pentru a veni in sprijinul celor care sunt pusi sa stabileasca, atat cauza bolii cat si frecventa ei, deci impactul economic a bolilor plantelor.     Fitopatologul trebuie sa controleze culturile, sa identifice bolile si sa ridice probe de organe ale plantelor. Recoltarea, transportarea si pastrarea acestora in laborator, se face respectand anumite reguli. Laboratorul trebuie sa indeplineasca un minimum de conditii de asepsie, utilare, ordine; la fel si personalul laboratorului, care pe langa cunostinte profesionale va respecta regulile de protectia muncii. O diagnoza corecta depinde de respectarea acestor conditii.      Fragment din volum:       „5.5.2. ANALIZA SEMINTELOR INFECTATE CU CIUPERCI        Tehnicile sunt diferite in functie de ciuperca si samanta. Numarul de seminte luate pentru analiza este stabilit de standarde: in general pentru semintele slab infectate, se vor analiza un numar mai mare, iar pentru loturile puternic infectate, se poate folosi un numar mic de seminte.     De exemplu, pentru determinarea prezentei clamidosporilor de Ustilagineae se procedeaza in felul urmator: cateva seminte (cereale sau porumb) se introduc intr-un vas Erlenmeyer, se adauga apa (astfel incat semintele sa fie acoperite) si 2-3 picaturi Tween 80 (sau un alt agent de inmuiere); se agita cateva minute. In loc de apa se poate folosi eter, cloroform sau alcool etilic de 90%. Dupa agitare, suspensia rezultata (fara seminte) se toarna intr-o sticla de ceas si se lasa sa se evapore. Apoi se adauga cateva picaturi lactofenol sau glicerina si se realizeaza o suspensie din care se aplica cate 3 picaturi pe o lama, se acopera cu o lamela si se examineaza la microscop. Daca contaminarea este slaba, suspensia rezultata dupa spalarea semintelor se centrifugheaza la 1500- 800 rpm, timp de 10 minute, iar din depozit se face un preparat care se examineaza din nou la microscop.     Metoda camerelor umede. Este o metoda des intrebuintata, fiind simpla, care nu necesita aparatura speciala si poate fi executata concomitent cu analiza de germinatie a semintelor. Camerele umede se pot confectiona in mai multe feluri:      a. In vase Petri de 10-12 cm diametru se introduc cate 1-2 rondele de sugativa sau hartie de filtru care se imbiba cu apa de robinet. In aceste vase de tip camera umeda, semintele se asaza in cercuri concentrice, cate 25-50 bucati (in functie de marimea lor) la distanta de 1,5-2 cm intre ele. Vasele se pastreaza la temperatura camerei (22-24° C), in conditii normale de iluminare (12 ore lumina de zi si 12 ore intuneric) sau daca este necesar la lumina continua, folosind in acest scop lumina fluorescenta sau ultravioleta.”