Carnaval literar: Caragiale in anecdota - C. Sateanu

Descriere

     “Maestru al anecdotei, pe care a colectionat-o si a transpus-o in forme cu adevarat artistice, C.Sateanu da in volumele Carnaval literar si Caragiale in anecdota, o suita de glume, farse, clipe din viata unor personalitati romane, pe care le asociaza in mod rafinat cu documente, polemici anecdotice, sarje epigramatice si convorbiri cu diverse figuri ale timpului, intr-un amestec atractiv si revelatoriu pentru intelegerea atat a scriitorilor evocati, cat si a epocii in care ei au trait.” (I.Oprisan)       Fragment din lucrare:       „13. Take Ionescu si Caragiale      In viata-i atat de bogata... in fapte si intamplari, Caragiale a facut si politica in sensul c-a apartinut unei grupari politice: partidului conservator-democrat.     Primul discurs politic l-a rostit la Iasi, in anul in care Take Ionescu a infiintat partidul, dupa sciziunea conservatoare. Take Ionescu in interesul propagandei si al popularitatii noului sau partid, n-a fost numai seful, dar si... impresarul lui Caragiale, pe care l-a purtat in turneu politic prin tara. Astfel Take Ionescu l-a putut aprecia si ca orator caci iata-l ce scrie in aceasta privinta:     „Caragiale stie sa vada pe deasupra chestiei zilei, care fatal trebuie sa fie tema oratorului politic, adevarul etern si superior  sub care sta chestia trecatoare ce, in acelasi eelis, preocupa multimea.     Caragiale a inteles ca nu este adevarat ca multimea iti cere sa te scobori ca sa-i placi, ci dimpotriva, cu cat ii lfci cinstea de a te ridica mai sus si de a o chema dupa tine, cu atata patrunzi mai adanc in inima ei, bine inteles daca esti in stare ca gandul tau sa-l imbraci forma pe care ea s-o inteleaga.     Aceasta conceptie a sufletului multimii mi-a dovedit si ea ca, cu toata ironia nemiloasa din teatrul lui, Caragiale, departe de fi un sceptic, este un optimist, asa de optimist, incat cine nu vede decat suprafata lucrului, l-ar putea lua drept un naiv".       14. „Calfa" lui      Duiosul poet al Patriarhalelor s-a bucurat din anii tineri de prietenia lui Caragiale, care i-a fost dascal in ale scrisului. Tanarul poet a povestit candva urmatoarea intamplare:     Intr-o zi, Caragiale i-a spus:     - Ia asculta, baiete! Nu vrei tu sa intri in ucenicie la mine? Si eu sa te invat mestesugul, sa te scot calfa! Ca „mestesugul e bratara de aur" asa sa stii tu, mai baiete.”