Appassionata

Descriere

Prozele scurte din acest volum au in comun cautarea febrila a iubirii in care se lasa purtate personajele Anei Cioclov. Mai au in comun o anume stiinta a locurilor in care in mod natural pasiunile se dezlantuie cu mai multa forta, in care referintele culturale si un anume glamour sunt inseparabile de bulevardele largi si impunatoare ale New Yorkului sau de arterele Parisului istoric, precum Avenue George V. Ambientul, eclerajul, atmosfera, vitrinele, personajele par a fi recuperate din niste ecranizari mai vechi si mai romantice. Barbatii sunt eleganti, femeile sunt visatoare si si unii, si altii isi petrec noptile ca si cum ar fi ultimele. Cititorii trebuie doar sa se lase purtati de vuietul intern al scriiturii tot asa cum, daca ar fi intr-o sala de concert, s-ar lasa inrobiti de crescendoul acordurilor Boleroului lui Maurice Ravel. Ana Cioclov este o artista complexa. Traieste la New York, picteaza in studioul sau din Florida, are un atelier de design vestimentar la Timisoara. Din continua miscare intre polii manifestarii multiplului sau talent culege experiente impresionante. Este atrasa de destinele oamenilor singuri si tristi, care ratacesc ca fluturii de noapte. O haina de blana, o rochie de matase, un costum impecabil croit, o bijuterie, o palarie exotica sunt indiciile care o indeamna sa-si imagineze ca femeile si barbatii care le poarta sunt intr-o deznadajduita cautare a romantismului, a senzualitatii si a implinirii. In aceste detalii consta forta ei literara. „L-am vazut intr-o dimineata pe bulevardul abia trezit din aventura noptii si nici acum nu stiu de ce l-am remarcat in graba inghesuita a multimii. Poate sa fi fost privirea lui albastra care s-a oprit o clipa asupra mea, curioasa, intrebatoare ca o atingere grabita, dar destul cat sa o pastrez si sa ma gandesc cu placere la strainul de pe bulevard. In dimineata care a urmat l-am intalnit din nou, a trecut pe langa mine, aproape atingandu-ma si am furat din privirea albastra o lucire familiara pe care am purtat_o intreaga zi, cu optimismul unei flori la butoniera…“ - Ana Cioclov, Strainul de langa mine Ana Cioclov si_a facut studiile la Universitatea din Timisoara, Facultatea de Arte Frumoase, Sectia de pictura si arta grafica. si-a inceput cariera ca designer vestimentar si a realizat costume pentru Opera din Timisoara. In 1991 a fondat compania „Ana Cioclov“, specializata in produse unicat destinate femeilor, mai precis creatii vestimentare, bijuterii si accesorii, toate fiind lucrate manual. In paralel cu activitatea de designer vestimentar, Ana Cioclov a pictat in ulei si acuarela, lucrarile sale putand fi admirate in nenumarate expozitii din tara si din strainatate (Ungaria, SUA, Germania). Alte carti publicate: Sarutul interzis, Augusta Publishing House, Timisoara, 1998; Scara de matase, Augusta Publishing House, Timisoara 2004; Silk Ladder, in engleza, Eurostamp, Timisoara, 2007. Activitatea sa in domeniul literar a fost incununata in anul 1988 cu Premiul „Aron Cotrus“ pentru proza. Fragment din carte: "Fiica strazii In lumina serii care se lasa, strada ingusta isi aprindea ghirlandele de lumini tipatoare, pregatindu-se pentru balul noptii, facand sa lunece culori de carnaval pe fetele celor care isi plimbau insomniile si dorintele. Cu fruntea lipita de geam, Rita le priveste stralucirea prin sticla murdara pe care picaturile de ploaie, asemenea unor lacrimi, au desenat pe obrazul ferestrei de la mansarda dare adanci de praf. In fata ei, peste drum, o reclama de hotel pulseaza rosie ca o inima, lumina acesteia ii inunda camera, aprinzandu-i obrajii palizi, dand stralucire bluzei de matase, veche si decolorata, cu care se imbracase. Inghesuita in sortul alb si lucios din care fesele rotunde ieseau ca niste felii de pepene, Rita era pregatita sa coboare in strada. Scuturandu-si coama de par incarcata cu scantei rosii de neon, se desprinse de fereastra oftand si, culegand din mers poseta jerpelita, iesi trantind usa in urma ei. Cobori cu pasi nesiguri pe tocurile foarte inalte in intunericul de pe scarile inguste de lemn, unde aerul inchis, cu miros greu de mancare si parfum ieftin plutea ca o ceata; i se imbibase in haine, il ducea cu ea afara pe strada care era a doua ei casa. Strangandu-si infrigurata umerii, se rezema de zidul de langa poarta adulmecand pulsul noptii, prin matasea bluzei simtea pe spate asprimea peretelui, iar vantul subtire strecurat prin decolteul adanc ii incretea pielea. Ii placeau inserarile de pe strada ei cand viata abia incepea, noptile veneau cu hohot de sarbatoare si plecau obosite. "