Crucea lucreaza in lume. Omilii pentru perioadele liturgice de peste an - Pr. John Behr

Descriere

     „Hristos vine intru slava Sa pe Cruce. Acest adevar demoleaza toate conceptiile noastre despre ceea ce este slava, toate ipotezele noastre despre cinste si putere. Intr-adevar, rastoarna imaginea noastra despre cine si ce este Dumnezeu. Dumnezeu nu este un despot Care exercita puterea prin impunerea vointei Sale, Care afla slava in slugarnicia supusilor Sai sau Care raspunde la cererile lor meschine. Nu, Dumnezeu isi dezvaluie puterea Sa in slabiciune, intelepciunea Sa in nebunie, slava Sa pe Cruce, iar vointa Sa irezistibila in dragostea pe care o face vadita in acest fel.” Pr. Prof. JOHN BEHK     Omiliile adunate in aceasta carte urmeaza cele trei cicluri liturgice principale ale anului: Pascal, Nasterii-Teofaniei si cel al lui Theotokos.    Parintele John Behr este profesor de patristica si Decan al Seminarului Teologic Ortodox „St. Vladimir", New York. Este autor a numeroase studii si carti despre Parintii Bisericii, fiind unul dintre cei mai influenti teologi crestini contemporani.              Fragment:       “Inaltarea Domnului nostru      Apostol: Fapte 1, 1-12; Evanghelie: Luca 24, 36-53        “Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul in glas de trambita." (Ps. 46, 5)     Dupa ce am praznuit Patimirea lui Hristos, am petrecut patruzeci de zile in compania ucenicilor, bucurandu-ne de prezenta Domnului celui inviat. Am participat la multe evenimente in acest ciclu liturgic, incepand cu intrarea lui Hristos in Ierusalim, unde I s-a facut o primire publica plina de fast. Apoi a venit tradarea Lui, sau mai degraba daruirea Lui de Sine, si Patimirea Sa, cand a fost parasit de ucenici, care au si tagaduit ca L-ar cunoaste. Dar ei, si noi, am fost repusi in comuniune cu El atunci si li S-a aratat din nou, lor si noua, la frangerea painii si, asa cum am auzit astazi in lectura evanghelica, deschizand Scripturile. Putem vedea ca a fost scris ca Hristos va suferi, sculandu-Se a treia zi, si ca pocainta si iertarea vor fi propovaduite in numele Lui, incepand de la Ierusalim - de la locul unde a patimit, pentru ca vestea sa fie propovaduita celor care au fost partasi la moartea Lui.     Dupa toate acestea, acum suntem chemati sa sarbatorim inaltarea Sa, ridicarea sau inaltarea la dreapta Tatalui. Aceasta este, ca sa zicem asa, biruinta lui Hristos, culmea slujirii Sale lumesti, sarbatorita cu strigate si trambite asa cum se vorbeste in victoria din Psalm. Noi sarbatorim aceasta ca pe o procesiune si inaltare triumfatoare; dar, spre deosebire de intrarea in Ierusalim, aceasta este o biruinta sarbatorita discret, in livezile de maslini pe munte in afara Ierusalimului, doar cu cativa dintre ucenici si cu Maica Sa.     Acest tablou este in real contrast cu momentul Duminicii Floriilor. In amandoua vedem intrarea Regelui: intr-una in cetatea pamanteasca a Ierusalimului, unde cei care il intampinau inca nu intelesesera natura acestei domnii; iar cealalta in ceruri.”