Doamne, unde-i rana? - Monahia Siluana Vlad

Descriere

Doamne, unde-i rana? - Siluana Vlad, Monahie Volumul prezinta trei conferinte ale Maicii Siluana, in care tema centrala este suferinta omului si cauzele duhovnicesti care genereaza aceasta suferinta, analizand solutiile pe care Biserica le are de oferit in asemenea situatii, precum si aportul personal in vindecare. Asa cum spune Maica, multi cer de la Dumnezeu vindecare dar putini inteleg ca durerea, boala, nu sta in ceea ce ni s-a intamplat sau ni se intampla, ci in ce facem noi cu ce ni se intampla. Ma tot gandeam de ce Biserica nu se ocupa de necazul omului, ci insista pe iertare, pe dezlegare... E adevarat ca duhovnicul cauta si circumstantele in care ai facut pacatul dar nu insista pe ce-ai patit (desi tu asta vrei sa-i spui). De ce? Pentru ca, de fapt, cand ajungi la maturitatea la care cauti vindecarea prin Taina Pocaintei esti deja pregatit sa afli ca esti singurul responsabil pentru pacatul tau.    Nu exista vindecare pana nu ne dam seama ca „asta nu e viata”, ca ce traim nu este viata pe care o dorim in mod constient. Viata „asta” este rezultatul automat al mostenirilor si educatiei din primii ani de viata pe care le intrupam fara sa putem alege, fara sa discernem, pentru a supravietui cu zestrea noastra in conditiile in care venim pe lume si crestem. Cu acest „material” fiecare suntem chemati sa ne construim viata noastra in mod liber si constient. Iar asta o putem face numai cu ajutorul lui Dumnezeu, numai primind harul vindecator si lucrand cu el.  Fragment din cartea "Doamne, unde-i rana?" de Siluana Vlad "Maica Siluana:  Da, lichidarea! Revenind la modul in care am ajuns la o traire a teologiei „pe viu", trebuie sa mentionez ca un rol important l-au avut cursantii nostri. Noi, inca de la intemeierea Centrului, facem niste cursuri de formare in care urmarim ca participantii sa invete „limbajul" Bisericii, limbajul rugaciunii (singura cale de a intra in dialog direct cu Dumnezeu) impreuna cu limbajul vremii noastre. Limbajul omului de acum nu mai este limbajul Sfintilor Parinti. Dar nici limbajul primilor crestini nu era cel al Parintilor secolului al V-lea. Ei, asa cum Parintii secolelor IV-V au fost nevoiti sa-si insuseasca limbajul vremii lor pentru a marturisi dreapta-credinta si pentru a lupta impotriva ereziilor, asa marturisitorii dreptei credinte de astazi se straduiesc sa exprime adevarul Sfintei Traditii intr-un limbaj adecvat limbajului credinciosului de astazi. Or noi, va rog sa-mi iertati indrazneala, suntem cumva astfel de marturisitori. La scara cea mai smerita si in moduri deseori stangace, noi marturisim ca Dumnezeu e Acelasi si astazi, ca vine la om si in om cu energiile Sale necreate, in acelasi fel ca la Sfintii Bisericii, ca se implica efectiv in viata si destinul nostru, al fiecaruia, ramanand cu noi „pana la sfarsit", dupa cum a fagaduit. Atunci cand un tanar mi se adreseaza astazi, cerandu-mi ajutorul pentru a iesi din suferinte ale caror cauze nu le identifica, daca-i spun: „Mai, tu ai patima mandriei", zice: „Haideti, maica, lasati-ma cu chestii de-astea, tata ma batea la cap cu asta, ca e preot!". Dar daca, stand de vorba si ascultandu-l, il intrebi daca nu are cumva un „complex de superioritate" sau „de inferioritate", va zice cu interes: „Sa stiti ca am!"... De ce? Pentru ca in structurile lui mentale nu mai intra mandria, dar intra complexul de superioritate, de inferioritate."