Apus de soare

Descriere

Cartea cuprinde cele patru parti ale operei "Apus de soare",  un tabel cronologic, dar si repere critice, la adresa lui Delavrancea si a operei sale. „Delavrancea realizeaza o capodopera a genului cu Apus de soare, evocare a ultimilor ani ai domniei lui stefan cel Mare, agonia si moartea eroului, nu inainte de a-si fi impus testa-mentul politic, infrangand urzelile unui complot. Pe fundalul tinei Moldove arhaice si eroice, figura protagonistului e con-struita intr-un crescendo dramatic de elemente hieratice si profund omenesti, intre care ciocnirea dintre vointa suprema a Principelui si fortele vitale in declin ale Batranului reuseste efectele cele mai autentice.” Mircea Zaciu "Ostasi, boieri, curteni, v-am adunat aci sa stati marturie dupa ce n-oi mai fi. Sunt patruzeci si sapte de ani... multi si putini... de cand Moldova imi iesi inainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boieri, razasi si tarani, in Campul de la Direptate, si cum vru Moldova asa vrusei si eu. Ca vru ea un domn drept, si n-am daspuiat pe unii ca sa imbogatesc pe altii... ca vru ea un domn treaz, si-am vegheat ca sa-si odihneasca sufletul ei ostenit... ca vru ea ca numele ei sa-l stie si sa-l cinsteasca cu totii, si numele ei trecu granita, de la Caffa pana la Roma, ca o minune a Domnului nostru Isus Christos... Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri s-a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor..." Fragment: " Sala tronului. De jur-imprejur, cate doua randuri de jeturi in stil bisericesc. in dreapta, langa tron, un jet mai inalt cu stema Moldovei. Pe pereti se vad portretele strabunilor. in fund, in dreapta si in stanga tronului, doua intrari. Pe latura din stanga, planul al doilea, o use. Ferestre in dreapta. SCENA I DOFTORUL IERONIMO DA CESENA, DOFTORUL IOHAN KLINGENSPORN, DOFTORUL SMIL. Fiecare pastreaza putin accent in vorbire, iar CESENA vorbeste pe jumatate italieneste. DOFTORUL CESENA: Ramai ca marmora... DOFTORUL KLINGENSPORN: Multa lume grijit la Nremberg, dar ca palatinul n-am allat... Asa de bolnav si asa de tare... Iessus Maria! DOFTORUL SMIL: in aer, in Pe trupul dumnealui numai crestaturi... Am mila, n-am Rana de la picior ii otraveste trupul dumnealui... Si Mengli-Ghirai e tare, dar un guturai, si la pat... Atunci sa vedeti... „Unde e ai mancat?... Smilica, ce, tu esti suprat?" „N-am nimic." „Vezi, eu am, Smilica." În viteazul asta, o putere care scapa medicinii... O vointa care a voit slobod pana la sfarsit... DOFTORUL CESENA: L-am vazut, amestecat cu nemetii. Gemea codrii de freddo. El ajuta si incuraja pe toti... Cu miei ochii... come un fulmine dal cello nella bataglia da Halicio... E ammalato, Dio Santo! DOFTORUL SMIL: Klingensporn, ce zici de rana? DOFTORUL KLINGENSPORN: Ai dreptate... Peste saptezeci de ani... hi... Sa i-o ardem cu ferul ros... DOFTORUL SMIL: Ei! prin cate focuri a trecut dumnealui... sa treaca si prin asta... O sa vrea? DOFTORUL CFSENA: Sa-l Incredintam ca e durere grozava... „Serenissime, ma che dolore"... „Io voglio"... Ho studiato questo uomo maraviglioso... DOFTORUL SMIL: Saaat... Vine! SCENA II Cei de sus. STEFAN intra pe usa din stanga si mai imbatranit, cu piciorul Infasurat, la bratul DOAMNEI MARIA. Doamna, imbracata inchis. SIEFAN: Doftori... prieteni... sunteti bine?... O! ce plecaciuni! Ma prinz ca Smil a maturat dusumeaua cu fruntea... Nu, Smil... Mie nu-mi plac toate cate ii plac bunului meu prieten Mengli-Ghirai... Nitica Mario... Mario... Ce tresari... (La doftori:) Am caldura? DOFTORUL SMIL: Oleaca, mariata. STEFAN: Arz? DOFTORUL SMIL: Arzi?... A, nu... STEFAN: Daca nu arz, ce va-ngrijiti? Cine nu arde nu sa sfarseste... DOFTORUL KLINGENSPORN: Mai mult odihna, maria-ta. STEFAN: De mane incolo, pace cu stiinta... Ma voi odihni... Asa... intins... nemiscat ca un mort... Nimic, Mario... Pana mane, trebile Mario... DOAMNA MARIA: Ce porunceste preaslavitul stapan? STEFAN: Mai putin ca o porunca si mai mult decat o dorinta. DOAMNA MARIA: Ascult, stefane. STEFAN: Asa... asa, draga... Ah! e demult de atunci... Prea esti intunecata in straiele astea... Vreau ceva mai altfel... DOAMNA MARIA: Ma duc si ma intorc cum doresti."