Omul tranzitiei - Ivan Ivlampie
Descriere
"In raport cu „spectacolul” lumii, autorul se identifica in multiple ipostaze: observator al evenimentelor care devoreaza societatea prin succesive defectiuni ale „masinii timpului”, cronicar si analist al „demagoriilor” explicite sau implicite ale actorilor politici (mai vechi, mai noi, de pretutindeni, de la noi), martor activ al etapelor succesiv inregistrate, marcate sau clamate (tranzitie, integrare, globalizare, determinare etc.) de vorbaretii care se pretind ganditori ai timpurilor noi. Cu luciditate, Ivan Ivlampie semnaleaza interfetele fenomenelor si investigheaza convingator dincolo de cortina de aparente si de iluzii, pana la limitele destinului. Pentru cititor, Omul tranzitiei constituie o oferta si o sansa de reflectie, de intelegere si de responsabilizare in contextul unui interval evolutiv, in care omul (cu toate problemele, drepturile si obligatiile lui) pare sa schimbe ipostaza de subiect al tranzitiei, cu aceea de obiect al globalizarii." - Th. PARAPIRU Fragment din volum: “Mandria de a fi roman Relatiile istorice romano-italiene? Sunt dintre cele mai vechi, ca intre neamurile bune. Parinti comuni, popoare cu un inalt grad de rudenie, relatii comerciale in Evul Mediu (incat negustorii venetieni au dat cuvantul venetic dictionarului limbii romane), destin comun in realizarea unitatii nationale - mai ales ca habsburgii erau un bun catalizator in sprijinul diplomatic al miscarii de emancipare a ambelor natiuni -, scoala Ardeleana, un model de urmat in cadrul Aliantelor, neutralitatii si intrarii in primul razboi mondial s.a.m.d. Dar toate acestea pana cand neamurile s-au atins la nivelul epidermei in cadrul Uniunii Europene. Ce are importanta in aceasta ciocnire tactila intre civilizatii? Originea comuna, fericita rudenie, unele contacte istorice binefacatoare - toate tin de romantismul celor care, scapatati fiind, isi ingroasa nobletea. Faptul ca in aceasta trista ciocnire nu sunt direct responsabili decat „unii etnici romani" care atrag asupra intregului popor roman o ura rasiala de neimaginat pentru un secol ce a urmat condamnarii fascismului si nazismului este, iarasi, greu de conceput rational. Ca toata gluma care se ingroasa in Italia are si un pronuntat caracter electoral, cu mare miza in batalia pentru puterea politica, este total necinstit pentru cei ce vor sa exercite puterea. Cu toate acestea, evenimentele nefericite sunt rezultatul unui complex de imprejurari in cadrul caruia, chiar daca ii putem identifica pe actori si responsabili, vinovatul principal ramane, totusi, poporul roman. Romanii stiu asta si simt deja printre straini jena de a fi romani iar in tara traiesc revolta fata de nedreptatea strigatoare la cer care se comite la adresa lor. In istoria lor nu pot gasi o experienta atat de trista - sa fie discriminati in bloc, din senin, ca tapi ispasitori pentru dificultatile politice, economice si sociale ale unor state civilizate. De exemplu, discriminarea romanilor in Transilvania medievala si moderna avea la baza arogarea conditiei de stapani a cuceritorilor care nu-si puteau conserva pe alta cale privilegiile in fata unei populatii coplesitoare sub aspect demografic. Ceea ce se comite in interiorul Uniunii Europene, ca atitudine provocata constient, de factorii responsabili ai unei natiuni fata de o alta natiune, reprezinta un inceput de criza de identitate la nivel european."
