Orasul alb - Ioan Barb

Descriere

Ioan Barb (n. 5 noiembrie 1960, in Calan, Hunedoara) profeseaza avocatura si este director fondator al revistei de literatura si arta „Algoritm literar” din Hunedoara. Locuieste in Calan. Publica poezie si proza in principalele reviste literare din tara. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Membru al cenaclului Qpoem din 2015. Carti publicate: „Tacerea ca o flacara”, poeme, Editura Calauza, Deva, 1998 (debut); „Picatura de infinit”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Sub via fiintei plang strugurii”, poeme, Editura A.T.U., Sibiu, 2010; „Babilon”, poeme, Editura Brumar, Timisoara, 2011; „Sabatul interior”, poeme, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011; „Ostatec in cer” (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iasi, 2012; „Orasul scufundat”, proza, Editura Cenaclul de la Paltinis, Sibiu, 2012; „Meditand inchis in ochiul ciclopului”, poeme, Editura Brumar, 2013; „Dumnezeul din paharul cu votca”, proza, Editura Tritonic, 2016. „Nostalgiile pitoresti si culturale ale lui Ioan Barb sunt deja marca inregistrata. Aceste picturi in alb constituie o inovatie si nu au nimic in comun cu vechea tehnica chineza a pictarii vidului. Albul aici este un fel de zahar tos presarat peste memorii ce mixeaza macroistoria cu istoria mica. Vagul patriarhal si locul comun repeta maniera lui st. O. Iosif, dar bogatia detaliilor si a particularitatilor rastoarna seva contemporana in texte. Ochiul sufletului este vulturesc la poet – el scoate la lumina o lume de muzeul satului peste care s-au abatut tot felul de anomalii: a cocsului, a funinginii, a educatiei patriotarde etc. Orasul alb este, de fapt, Streiul innegrit de industrie, dar imaculat in amintirile copilului ce oscila intre sat si fabrici. Un volum document, asadar.” Fragment din volumul de poeme "Qpoem - Orasul alb" de Ioan Barb "frigurile din iarna aceea Fusesem bolnav de plamani mama a intins rufe umede pe sfoara deasupra sobei sa-mi stampere zapusala umbrele alunecau de pe peretii umezi si-mi racoreau gandurile pomii cocosati de sub fereastra se uitau la mine duiosi Iisus trecea pe ulita l-am zarit printre ulucii tristi sub geam chemandu-ma era copil de seama mea se auzeau colindatori cai nechezand boii lingeau cerul aburit de ger in suflet mi se deschidea un geam noaptea imi sufla in pumni Iisus trecea pe ulita cu pasi domoli in casa era forfota mama ne canta gerul se topea in colaci chipul ei alb printre taciunii tremurand era singura icoana "