Povestea cea buna - J. M. Coetzee. Traducere de Mihaela Buruiana

Descriere

Povestea cea buna. Un fascinant dialog intre un laureat Nobel si o psihoterapeuta despre nevoia umana de a imagina povesti. Lucrand de unul singur, scriitorul este singurul responsabil pentru povestea pe care o spune. Pe de alta parte, terapeutul colaboreaza cu pacientul, ajutandu-l sa-si spuna povestea vietii. Ce fel de adevar incearca sa reveleze povestile create de pacient si terapeut: adevarul obiectiv sau cel subiectiv si schimbator al amintirilor explorate si retraite in siguranta oferita de relatia terapeutica? Plecand de la operele unor mari scriitori ca Dostoievski sau Cervantes sau de la importanti psihanalisti precum Freud sau Melanie Klein, dialogul pe care il poarta J. M. Coetzee si Arabella Kurtz ne ofera o intelegere profunda asupra povestilor pe care le spunem despre vietile noastre. J. M. Coetzee este un celebru romancier, eseist, lingvist si traducator, nascut in Africa de Sud. A fost primul autor care a primit de doua ori Booker Prize, iar in 2003 i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatura. Arabella Kurtz este specialista in psihologie clinica si practica psihoterapie psihanalitica la Tavistock Clinic. In prezent, este profesor emerit la Universitatea din Leicester.   Fragment:   "Vreti sa stiti cum se ajunge de la psihologia individului la psihologia grupului. Pare logic sa incepem la nivelul individului si sa continuam de acolo in sus, dar nu sunt sigura ca aceasta este abordarea cea mai eficienta. Poate ca este mai bine sa lucram cu experientele din viata de grup, cu calitatile si produsele sale specifice, desi acest lucru este extrem de greu de facut in sine. Cred ca motivul este ca nu putem face asta multumitor ca individ sau, cel putin, ca trebuie sa ne luptam cu problema modului in care functioneaza mintea unui individ pentru a intelege o pluralitate de minti sau o entitate de grup. Suntem cu totii membri ai unor grupuri si avem experienta de a fi intr-un grup. Dar, prin definitie, putem sti despre acestea doar ca indivizi, ca o mica parte dintr-un intreg. Isabel Menzies Lyth a scris ca este nevoie de un grup pentru a studia un grup. inteleg de aici ca noi, ca indivizi, avem tendinta de a ne identifica destul de putin cu alti indivizi si ca devine mai posibil sa ne gandim la complexitatea vietii de grup cand se aduna mai multe minti pentru a lucra la acest aspect si sunt mai multe identificari ce pot fi folosite. Cred ca unul dintre motivele pentru care psihologia grupului este importanta pentru dumneavoastra este ca ati crescut in perioada apartheidului din Africa de Sud si ati fost martor direct al consecintelor regresiei de grup la scara larga. Eu, pe de alta parte, am crescut in Marea Britanie, intr-o atmosfera de relativa pace si stabilitate. Nu am fost nascuta in timpul unuia dintre cele mai rusinoase capitole din istoria britanica. (Desi acum, in aceasta era salbatica de capitalism dezvoltat, am impresia cateodata ca are loc un razboi civil silentios, un razboi in care profitul si lacomia individuala sunt ferm opuse valorilor sociale si comunitare.)”