Suferintele tanarului Werther
Descriere
Au fost multi cei care s-au uitat spre sinuciderea lui personajului central al romanului lui Goethe, Werther, ca spre un model replicabil, indiferent de gen, de cultura locala... Deopotriva baieti si fete, din Germania si Franta, decid sa-si ia viata, avand in buzunare exemplare din romanul lui Goethe. Faptul ca se stia ca povestea lui Goethe era bazata pe evenimente reale a amplificat "febra Werther”, care a cuprins continentul european si care avea sa dureze timp de decenii dupa publicarea romanului. Au aparut continuari, parodii, imitatii, opere, piese de teatru, cantece si poeme inspirate de povestea romanului. Doamnele preferau apa de colonie Eau de Werther, bijuterii si evantaie cu acelasi nume. Barbatii purtau jacheta albastra si vesta galbena ca si Werther. Figurine de portelan chinezesc ii intruchipau pe Werther si Lotte. Daca astazi, la mai bine de doua veacuri de la aparitie, mai exista un interes pentru Suferintele tanarului Werther, acesta nu este animat doar de cautari de istoria mentalitatilor sau a literaturii. Werther e citit si in secolul XXI cu aceeasi placere vinovata a adolescentei sau cu emotia resuscitata a maturitatii. Fragment din volumul "Suferintele tanarului Werther" de J.W. Goethe: „10 august As putea sa duc viata cea mai buna si cea mai fericita daca n-as fi un nebun. Nu se strang atat de usor laolalta pentru desfatarea unui suflet omenesc imprejurari atat de frumoase ca acelea in jurul carora ma aflu acum. Cat de adevarat e ca inima noastra isi plasmuieste singura fericirea! Sa faci parte din aceasta familie placuta, sa fii iubit de batran ca un fiu, de copii ca un tata, si de Lotte!... si apoi Albert, are e un om de treaba, care nu-mi strica fericirea prin nici o necuviinta, care ma intampina cu o sincera prietenie, pentru care, dupa Lotte, eu sunt tot ce are mai drag pe lume!... Wilhelm, e o placere sa ne auzi cand ne plimbam si vorbim impreuna despre Lotte: nimic pe lume nu poate fi mai ridicol decat aceasta situatie, si totusi de multe ori imi dau lacrimile. Imi povesteste despre mama fetei, o femeie cumsecade: a lasat Lottei in grija, cu limba de moarte, casa si copiii, iar pe Lotte i-a incredintat-o lui; imi istoriseste cum, cu vremea, Lotte a fost patrunsa de un spirit cu totul nou; cum, ingrijind de gospodarie, a devenit o adevarata mama, cum nici o clipa din viata ei n-a trecut fara dragoste activa si fara munca; si totusi nu si-a pierdut niciodata veselia si vioiciunea. In vremea asta eu merg alaturi de el si, in drum, culeg flori, le strang cu grija intr-un buchet si... le arunc in raul care curge pe langa noi, uitandu-ma cum se duc incet la vale. Nu stiu daca ti-am scris ca Albert va ramane aici si va primi o slujba bine platita la curte, unde e foarte pretuit. In ce priveste ordinea si harnicia in treburi, putini am vazut care semene. 12 august Hotarat, Albert e cel mai bun om din lume. Ieri am avut cu el o scena minunata. M-am dus la dansul ca sa-mi iau ramas bun. Aveam pofta sa plec calare in munti, de unde iti scriu acuma. Tot plimbandu-ma prin odaie, dau cu ochii de pistoalele lui. „Imprumuta-mi, i-am spus, pistoalele, ca sa le am pe drum.” „Da. Ia-le, mi-a raspuns el, daca vrei sa-ti dai osteneala sa le incarci; la mine stau numai pro forma.” Am luat unul in mana, si el a urmat: „De-atunci de cand prevederea mea mi-a jucat o festa neplacuta, nu vreau sa mai am de-a face cu asa ceva.” Am fost curios sa aflu ce s-a petrecut.”
