Balonul - Cristina Supeala

Descriere

Poate copilaria n-a fost o varsta, ci o alta existenta, mai precis un alt fel de existenta. Un vis din care m-am trezit. Tot ce a urmat a fost viata. - Octavian Paler Lumea copilariei este una minunata, plina de bucurii, de zambete, de soare, de magie. Autoarea, Cristina Supeala, un copil aflat la granita dintre doua lumi, cea a copilariei si cea a adolescentei, isi exprima emotiile, trairile si talentul printr-o forma de arta, la care are curajul sa acceada, arta creatiei literare. Cu  naturalete  ne  duce   intr-un   taram  de poveste, ne intoarce in timp, scriind, deopotriva, pentru copiii si pentru adultii care, cu siguranta, se vor regasi la varsta intrebarilor si a cautarilor. Stilul ei degajat ne poarta in lumea onirica a fanteziei. Cristina este inca si pentru mine va ramane mereu – un copil sensibil si matur, in egala masura, plin de creativitate. Mi-a fost eleva si recunosc cu mandrie ca m-am bucurat sa ii fiu dascal. Astazi, la debut, iti doresc mult succes pe drumul devenirii tale, Cristinica mea! - Prof. Luminita Carpinisan Fragment din carte: "2 TARAMUL FERICIRII Dupa ce Eduard a auzit toate acestea, a ramas cu gura cascata. Si-a intors privirea catre Magician si l-a intrebat pe un ton copilaros: - Si eu cum ma voi intoarce acasa? - Nu-ti bate capul cu asta. Vei sta aici pana maine, cand vom merge  intr-un  loc in care te vei simti ca acasa. Apropo, numele meu e Sierra, spuse fata blonda cu un zambet larg. Apoi, Sierra l-a luat pe Eduard de mana si l-a dus intr-o camera perfecta pentru un baietel de varsta lui. Patul era albastru cu masinute de curse, pe pereti erau trenulete si eroi din desene animate iar pe tavan erau stelute luminoase. In camera era si  o biblioteca cu multe carti de povesti, pe care Eduard le indragea mult. Sierra l-a intrebat pe Eduard : - Iti place camera? Eduard a luat-o in brate pe fata si i-a multumit. Apoi s-a dus alergand la biblioteca plina de carti si a ales una. A luat-o pe Sierra de mana, a sarit in pat si i-a dat cartea. Aceasta a inceput sa-i citeasca. Dupa ce Eduard a adormit, Sierra a inchis cartea, l-a sarutat pe frunte de noapte buna si a plecat. A doua zi, de dimineata, Eduard s-a trezit destul de derutat. Nu mai era in camera de seara trecuta. Era in fata unei porti mari pe care scria: „Bine ati venit in Taramul Fericirii!” . Intr-o parte i-a vazut pe Sierra si pe Magician discutand.