Evangheliile si credinta fata in fata cu psihanaliza - Francoise Dolto

Descriere

Francoise Dolto, convorbiri cu Gerard Severin „Cititi Evangheliile! Cine a mai vorbit, cine a mai trait asa cum a fa­cut‑o El? Nici un om, nici un savant nu ar fi putut sa inventeze din nimic asa ceva: Iubirea Care Se face Om! Acest Om este prevestit de Scripturi. El este Cel pe Care omenirea monoteista si tematoare Il astepta.” „In orice fel l‑am studia, textul Evangheliei nu inceteaza niciodata sa ne aduca ceva nou. Este inepuizabil.” „Cum se face oare ca aceste texte, aceste insiruiri de cuvinte ne socheaza constiinta, iar undele de soc ajung pana in inconstient, tre­zind bucuria si dorinta de a cunoaste, de a cunoaste Imparatia lui Dumnezeu?” *** Francoise Dolto (1908‑1988), nume consacrat in spatiul pediatriei si al psi­hanalizei, ne prezinta intr‑un dialog profund meditativ si zguduitor, avand ca reper cateva pagini din Evanghelii, ceea ce experienta unei vieti atesta despre strafundurile inconstientului si subconstientului uman. Crescand intr‑un mediu catolic, in urma casatoriei ajunge sa cunoasca indeaproape Ortodoxia si etosul ortodox, sa descopere si sa se apropie de dum­nezeiasca Liturghie Ortodoxa, ceea ce a fost pentru ea „o adevarata noua revolutie asemenea psihanalizei”. Evangheliile si credinta fata in fata cu psihanaliza – lucrare care face o se­paratie clara intre duhovnicesc si psihologic – este rodul valorificarii psihanalizei ca forma de psihopedagogie si de educatie publica si totodata un indrumator necesar pentru psihoterapia ortodoxa actuala. Alegand sa vorbeasca despre credinta in Iisus Hristos – lucru cu totul ne­­obisnuit pentru un psihanalist: „In mod surprinzator, unii psihanalisti imi re­pro­seaza credinta, dar ei nu‑si reproseaza ca nu cred!” –, autoarea ajunge inevitabil fata in fata cu textul evanghelic, pregatita sa descopere resorturile fundamentale nu doar ale credintei, ci ale insesi menirii vietii umane: „Iisus, Fiul lui Dumnezeu, si Evangheliile au produs o cotitura in istoria lumii si in propria mea istorie, reveland arta de a‑mi conduce viata cu dragoste, asa cum fac copiii, dincolo de ratiunea si de neputinta omeneasca.”