Liberarea conditionata in noile coduri (Edgar Dumbrava)

Descriere

    Dupa promulgarea noului Cod penal, a Codului de procedura precum si a Legilor nr. 254/2013, 253/2013 si a legilor de punere in aplicare a codurilor, liberarea conditionata a cunoscut modificari dintre cele mai importante, atat sub aspectul conditiilor de acordare, cat si a masurilor ulterioare pentru reinsertie sociala a celor care au fost condamnati, statul prin institutiile sale implicandu-se activ si calificat prin consilierii de probatiune si organele judecatoresti in scopul sustinerii tuturor demersurilor si eforturilor pentru prevenirea unei conduite recidivante.     Orientarea comunitatii europene in materia folosirii cu precadere a sanctiunilor penale alternative, include ca una dintre posibilitati si scurtarea detentiei prin liberare conditionata si continuarea executarii unor masuri in comunitate, astfel incat persoana privata de libertate sa fie supusa in masura cat mai mica influentei nocive a populatiei carcerale, precum si climatului inchis ce nu este propice dezvoltarii personalitatii si corectarii depline a conduitelor.     Actualitatea temei abordate este data si de preocuparea ca in masura posibilului sa se propuna solutii pentru intelegerea modului de aplicare a prevederilor legale, dar si pentru sprijinirea celor care aplica prevederile Legii nr. 254/2013 in conformitate cu Regulamentul de aplicare a legii executarii pedepselor, aprobat recent prin H.G. nr. 157/2016.       Fragment din lucrare:      „2.2. Liberarea conditionata din executarea pedepsei detentiunii pe viata     In Codul penal a fost introdusa precizarea ca detentiunea pe viata consta in privarea de libertate pe durata nedeterminata, limita superioara, dar incerta in momentul condamnarii fiind sfarsitul vietii detinutului. Totusi, in spiritul principiului umanismului dreptului penal, in cazul in care cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit varsta de 65 de ani in timpul executarii pedepsei, pedeapsa detentiunii pe viata poate fi inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp de 30 de ani, daca a avut o comportare buna pe toata durata executarii pedepsei, a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca, si a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii sociale.     In reglementarea anterioara, cuprinsa in art. 55 alin. (2) C. pen. 1968, inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se facea intr-un mod mai favorabil, adica avea loc pentru condamnatii care implineau varsta de 60 de ani (fata de 65 in actualul Cod), iar durata pedepsei inchisorii cu care se inlocuia era de 25 de ani (fata de 30 de ani). In acelasi timp, inlocuirea avea loc de drept, prin simplul efect al implinirii varstei de 60 de ani, indiferent de conduita avuta de persoana condamnata in timpul incarcerarii, pe cand in noul Cod penal, inlocuirea este facultativa.     Actuala legislatie apropie institutia inlocuirii pedepsei detentiunii pe viata cu cea a liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata, prin impunerea unor cerinte suplimentare:     - condamnatul a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;     - condamnatul a indeplinit integral obligatiile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca;     - condamnatul a facut progrese constante si evidente in vederea reintegrarii sociale.”