Cucerirea unui duce - Lenora Bell
Descriere
James, scandalosul duce de Harland, are nevoie de o sotie cu reputatia impecabila si cu o familie sus-pusa, cu care sa incheie o intelegere reciproc avantajoasa. Poftele trupesti sunt interzise, iar dragostea nici nu intra in discutie. Patru doamne din care sa aleaga. Trei zile la dispozitie. Ce ar putea merge prost? Lui Charlene Beckett, fiica ilegitima si nerecunoscuta a unui conte, o femeie crescuta pentru a fi curtezana, i s-a oferit o suma generoasa, in masura sa schimbe pentru totdeauna in bine viata ei, a surorii si a mamei sale. Conditia este ca ea sa se dea drept sora ei vitrega, Lady Dorothea, si sa obtina cererea in casatorie din partea ducelui. Pentru trebuie sa indeplineasca vreme de trei zile cateva cerinte: • Sa fie o englezoaica delicata si impecabila • Sa respire, sa zambeasca si sa faca plecaciuni imbracata cu niste rochii imposibil de stramte • Sa farmece si sa seduca un afurisit de duce • Sa-l tina pe sus-numitul duce departe, cat mai departe de inima ei Cand secretele ies la iveala si pasiunea incepe sa clocoteasca, James se vede nevoit sa hotarasca daca ultima femeie din lume pe care s-ar cuveni s-o doreasca e cu adevarat fiinta de care are el disperata nevoie. Iar Charlene trebuie sa decida daca promisiunea unei vieti noi, cu totul diferita, merita sa riste totul… inclusiv propria inima. Fragment din roman: “Era imposibil sa o ignori pe Lady Dorothea. James o simtea in spatele lui, stralucind de senzualitate. Trebuise sa se intoarca sa carmeasca, asa ca stia ca era singura lady care nu deschisese o umbreluta de matase. Putuse, de asemenea, sa observe ca soarele ii transforma buclele intr-o flacara, ca cerul de culoarea peruzelei se oglindea in ochii ei albastri si boneta ei galbena era impodobita cu cirese rosii, care aveau exact culoarea dulce a buzelor ei curbate. Buzele acelea. Nu dormise toata noaptea gandindu-se la sarutul lor extraordinar. Imaginandu-si ce s-ar fi intamplat pe masa masiva din bucatarie noaptea trecuta daca si-ar fi lasat scrupulele deoparte. Ea se aratase dispusa. Si foarte ispititoare, cu parul auriu despletit si cu gustul de ciocolata de pe limba. Vasli mai tare, cautand sa se concentreze asupra exercitiului de a trage vaslele inainte si inapoi. Transpiratia i se prelinse intre umeri in timp ce privea valurile raului. Daca se uita la vaslele care faceau valuri, nu se uita la ea. Ea isi lasase salul pe dusumeaua bucatariei. Naiba sa-l ia, isi ingropase fata in materialul moale, inhaland mireasma de petale zdrobite de trandafir si de femeie calda. Ce naiba avusese in cap? Sa-i faca ciocolata. Sa ii spuna despre Trinidad. El nu conversa niciodata cu femelele. Cu exceptia Josefei. Adica nu. Nu conversa niciodata cu femeile cu care voia sa se culce. Situatiile astea cereau doar cuvinte practice. „Parul tau miroase frumos. Vrei sa te ajut cu agrafele? Da, asa. Fa asta in continuare." Nu isi despovara niciodata sufletul. Si altceva. Un sase. Pentru el nu fusese de sase. Sarutul acela depasise categoric zece puncte."
