Nicolae Iorga

Descriere

La implinirea unui secol de la Marea Unire din 1918. este firesc sa fie publicate lucrari in care sa se analizeze semnificatia istorica a evenimentului. In fond. lupta romanilor pentru unitate national-statala s-a inscris in fluxul evolutiilor care au marcat istoria Europei de la mijlocul secolului al XIX-lea 'Ana la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Rememorarea. pentru generatia de la inceputul secolului XXI. la o suta de ani de la faurirea Romaniei Mad, a rolului lui Nicolae lorga in aceasta cea mai importanta realizare a romanilor este o datorie a istoriografiei de azi. Rememorarea poate ajuta la revenirea la o viata nationala sanatoasa. in care interesul personal sa fie plasat. mereu. dupa interesul „Apostolul Neamului" — cum i se spunea lui lorga — poate fi si astazi un indrumator pe calea luptei pentru apararea Poporului Roman. pentru pastrarea valorilor sale spirituale, pentru apararea drepturilor sale istorice. pentru impunerea lui in atentia si respectul lumii. Cartea de fats este scrisa ca sa ofere noilor generatii de roman' o pilda si un indemn: pilda unui vieti traita pentru Neamul Romanesc si indemnul de a o urma. Fragment: " In vara lui 1914 a izbucnit Primul Razboi Mondial intre Marile Puteri, fiecare doritoare sa-si largeasca teritoriul de influents sau de stapanire. Pentru ele, asadar, nu a fost un razboi drept, desi Franca avea si o revendicare justificata: reluarea teritoriilor sale cucerite de germani la 1871. in acest razboi s-au antrenat — prin proprie vointa — si state mici; unele pentru satisfacerea unor revendicari nationale drepte, precum Serbia si Romania; altele pentru a-si satisface ambitii teritoriale care nu se bazau pe un drept istoric, precum Bulgaria. Toate acestea au dus la caracterul complex al Primului Razboi Mondial. Romania avea de indeplinit idealul ei suprem: formarea Statului national unitar, a Romaniei Mari. Pentru atingerea acestuia se pregatisera multe generatii. Totusi, 1914 i-a gasit pe romani avand un Stat slab din punct de vedere economic si militar, framantat de vesnice lupte politicianiste si cu mari inechitati social-economics. Pentru atingerea marelui tel, Romania avea un singur atu: romanii erau pregatiti sufleteste ca sa faca sacrificiul ce va duce la formarea Romaniei Mari. Generatia de la inceputul secolului XX ajunsese a fi convinsa nu numai ca trebuie sa infaptuiasca Statul national unitar, dar si ca aceasta infaptuire era posibila in timpul vietii ei. Un rol determinant in crearea convingerii trebuintei si a posibilitatiil-a avut curentul nationalist, in spiritul caruia lucrasera cele mai mari personalitati ale romanilor din a doua jumatate a secolului XIX in frunte cu Mihai Eminescu, iar la inceput de secol XX in frunte cu Nicolae Iorga. Spiritual, romanii erau pregatiti. Primul Razboi Mondial a oferit momentul international favorabil in interiorul caruia idealul romanesc s-a putut infaptui. Pentru Nicolae Iorga, declansarea Razboiului Mondial a insemnat o intensificare a actiunii nationale pe care o ducea de doua decenii; au fost mentinute directiile urmate in anii anteriori. Pe parcursul Razboiului, 1914— 1918, s-a vazut ca ceea ce istoricul semanase in constiinta romanilor a dat roade. Iar acum, prin vorba si scris, ii va sustine pe romani in efortul final. Asa incat, la sfarsitul Razboiului, nimeni nu se mai indoia de faptul ca Nicolae Iorga era unul dintre cei mai importanti fauritori ai Romaniei Mari. Romania urma sa adopte, fata de Marile Puteri beligerante — care o imbiau cu promisiunea unor teritorii stapanite de adversari — o pozitie la care se putea decide, in principiu, cu dificultate, intrucat pamanturi locuite de romani, asupra carora doar ei aveau dreptul istoric si in care aveau predominanta demografica, se aflau in ambele tabere. Austro-Ungaria, care facea parte din Tripla Alianta, stapanea Transilvania, Banat, Bucovina; Rusia, care facea parte din Tripla intelegere, stapanea Basarabia. Ambele imperii aveau, fata de romanii din cadrullor, o politica foarte dura, asupritoare, de deznationalizare. Fiecare bloc militar facea presiuni la Bucuresti pentru atragerea Romaniei de partea lui. Era evident ca o lupta simultana, pentru toate teritoriile romanesti, deci impotriva ambelor blocuri, era imposibila. De aceea, fara a renunta la integralitatea revendicarilor, Romania trebuia sa-si aleaga prioritatea. In practica, opinia publica, dar si majoritatea personalitatilor romanesti, dorea sa inceapa cu eliberarea teritoriilor de sub stapanirea Austro-Ungariei. Putini au fost cei care doreau mai int'ai eliberarea Basarabiei; pentru aceasta pozitie, ei nu pot fi condamnati ca adversari ai formarii Romaniei Mari. "