Cu 10% mai fericit - Dan Harris

Descriere

Cu 10 la suta mai fericit. Cum am imblanzit vocea din capul meu, am redus stresul fara sa-mi pierd maiestria si am gasit mijloace eficiente de a ma ajuta singur - Poveste adevarata Dupa ce a avut un atac de panica intr-o emisiune televizata la nivel national, Good Morning America, (Buna dimineata, America), Dan Harris stia ca trebuie sa faca unele schimbari. Necredincios de o viata, s-a trezit intr-o aventura bizara in care erau implicati un pastor in dizgratie, un misterios guru specializat in auto-ajutorare si o multime de savanti cercetatori ai creierului. In cele din urma, Harris si-a dat seama ca sursa problemelor sale a fost chiar singurul lucru pe care l-a socotit dintotdeauna cel mai mare avantaj al sau: vocea mereu prezenta si mereu nesatisfacuta din capul sau, care il propulsase in primele randuri ale unei afaceri hiper-competitive, dar care, recunostea el acum, il facuse sa ia si deciziile profund stupide care ii provocasera situatia neasteptata din timpul emisiunii. Noi toti avem o voce in cap. Este cea care ne face sa ne pierdem cumpatul inutil, sa ne verificam email-urile in sila, sa mancam cand nu ne este foame si sa ne fixam atentia asupra trecutului si viitorului in defavoarea prezentului. Cei mai multi dintre noi presupun ca suntem prinsi in capcana acestei voci, ca nu putem face nimic pentru a o controla, insa Harris a gasit intamplator o cale eficienta chiar pentru asta. Este foarte departe de leacurile miraculoase transmise de inteleptii "auto-ajutorarii” pe care i-a intalnit; in schimb, este ceva despre care intotdeauna crezuse ca este fie imposibil, fie inutil: meditatia. Dupa ce a aflat de cercetarile care sugereaza ca meditatia poate face aproape orice, de la scaderea tensiunii arteriale la schimbarea profunda a functionarii creierului, Harris s-a cufundat in lumea mai putin cunoscuta a managerilor executivi, a savantilor si chiar a infanteristilor marini, care folosesc acum meditatia pentru mai mult calm, pentru focalizarea atentiei si pentru mai multa fericire. Cu 10% mai fericit ii poarta pe cititori intr-o calatorie care porneste de la cercetarile exterioare ale stiintei neurologice, trece prin sanctuarul launtric al stirilor in retea si ajunge la granitele bizare ale scenei spirituale din America, lasandu-i cu o experienta care le poate schimba vietile.   APRECIERI despre cartea CU 10% MAI FERICIT "O perspectiva extrem de inteleapta, de clara si de curajoasa privind beneficiile meditatiei, care ne ajuta sa intelegem cum ne poate ajuta aceasta practica straveche in viata moderna, evitand capcana cliseelor. Este o carte care ii va ajuta pe oameni, sa o spunem simplu.” -         ELIZABETH GILBERT, autoarea cartii Mananca, roaga-te, iubeste "Am pus mana pe cea mai buna carte despre meditatie pentru cei neinitiati, sceptici sau doar curiosi. Dan Harris a realizat o trecere in revista intuitiva, angajanta si vesela a colturilor intunecate ale mintii si ne-a aratat ce putem face pentru a gasi putina pace. O parte marturisire, o parte jurnalism de investigatie, cartea Cu 10% mai fericit ne cucereste 100%.” -         DANIEL GOLEMAN, autor al cartilor Inteligenta emotionala si Focus "Cu o candoare uluitoare, provocatoare si adesea foarte distractiva, Dan Harris ne spune povestea despre motivele pentru care a fost nevoit sa imblanzeasca urgent vocea din capul sau si cum a facut. Argumentul sau pentru puterea constientizarii si acceptarii prezentului – atat pe baza celor mai noi realizari ale stiintei, cat si pornind de la experienta sa dobandita cu greu – il va convinge si pe cel mai sceptic cititor de potentialul meditatiei.” -         GRETCHEN RUBIN, autoarea cartii Proiectul fericirii Fragment: " Erau multe domenii ale vietii mele in care aveam mare nevoie de constientizare. Cand mancam, de exemplu. Dupa ce am renuntat la droguri, mancarea a devenit inlocuitorul dopaminei. Dupa ce am cunoscut-o pe Bianca, situatia s-a inrautatit, fiindca eram si fericit, si legat de casa. Ea pregatea mancaruri cu paste si prajituri de casa. Puteam sa mananc platou dupa platou. Ar fi trebuit sa-mi spun sa fiu mai moderat, dar cand incepeam, nu ma mai puteam opri. Imi hraneam centrii placerii, mai degraba decat stomacul si apoi ma simteam foarte rau dupa desert. Faptul ca parintii mei nu ma lasasera sa mananc zahar cand eram mic imi crease o obsesie de o viata. (Acelasi lucru se intamplase cu televizorul, ironia sortii.) Puteam sa mananc foarte multe prajituri, dintii mei mestecand in fuga bunatatile. Aeroporturile erau deosebit de periculoase. Matusa Anne, seducatoarea din reclame, ma ispitea cu cateva batoane de zahar cu scortisoara. Pe masura ce a crescut in volum, abdomenul meu a devenit o sursa de neliniste aproape la lel de mare ca pierderea parului. Nici vanitatea, nici constientizarea nu m-au ajutat totusi. Nu era ceva neobisnuit sa ma ridic direct din meditatie si „sa ma indop", apoi sa am acea senzatie neplacuta de dupa masa de pranz si „sa trag un pui de somn".     Dar unde am putut intr-adevar sa folosesc o doza buna de constientizare a fost cand am avut de-a face cu evenimentele puse in miscare dupa ce am primit un telefon de la Amy Entelis, vicepresedintele pentru dezvoltarea talentelor. Amy raspundea de recrutarea si organizarea muncii tuturor prezentatorilor si corespondentilor. M-a prins cand eram in drum spre aeroport pentru a realiza un reportaj. Era la inceputul lunii septembrie 2009, la circa o luna dupa ce incepusem sa meditez. Imi dadea vesti proaste. Mai tarziu, in aceeasi zi, mi-a spus ca managerii o sa anunte ca Charlie Gibson decisese sa se retraga din postul de prezentator la World News. In acelasi timp, urma sa anunte ca Diane Sawyer va pleca de la Buna dimineata, America si va prelua stirile de seara. Era grozav. Eram fericit pentru Diane. Initial ea fusese de acord sa modereze emisiunea Buna dimineata, America timp de un deceniu intreg cu titlu temporar, si o facuse atat de bine, incat sefii se purtau frumos cu ea sa mai ramana. Acum, cea mai stralucitoare stea din departamentul nostru de stiri urca pe Marele Scaun, o promovare pe care multidlintre noi o socoteam foarte bine meritata. "