Distrugatorul. Speranta - sau povestea unui marinar ajuns presedinte (Volumul II)

Descriere

    La fel ca si in volumul I, substanta cartii o reprezinta povestea plina de suspans a unui fost marinar ajuns presedintele tarii. Decebal Spulber e o sinteza, un personaj imaginar, chiar daca gandirea, vorbele si faptele lui seamana izbitor cu cele ale unui fost presedinte real. Volumul II continua cronica unei domni a unui personaj autoritar, o cronica plina de intamplari contradictorii in care majoritatea actiunilor se petrec in spatele usilor inchise, acolo unde poporul nu exista decat ca numar de voturi. Prin intersectarea personajului principal cu alte personaje din tranzitie (ministri, generali, politicieni, ofiteri acoperiti sau descoperiti, femei usoare, oameni simpli) se construieste o veritabila cronica a tranzitiei in tara numita Romanika. Prin intalnirea lui Decebal Spulber cu diamantul "Speranta”, autorul arunca in metafizica intreaga poveste din volumul II.     Desi s-a apreciat, la aparitia volumului I, ca Decebal Spulber este Traian Basescu, autorul a reiterat ca acest roman este literatura si nu biografie de personaj public.    Fragment din volum:       “In fine, dupa o asteptare de vreo jumatate de ora, apare si Decebal Spulber. E insotit de o grupare de consilieri, vechi si noi, de doamna Spulber si, la coada, e Manolo.     Spre deosebire de asistenta, care e gata sa jubileze, presedintele e posomorat, dar hai sa zicem doar preocupat. Consilierul de presa ii intinde cele cateva file pe care e scris discursul de rostit cu aceasta ocazie, dar Decebal Spulber nici nu se uita la hartii.     Se apropie de microfon si zice.     - Cum va spuneam, cand erati debusolati si disperati ca pierdem, am castigat. E meritul partidului ca am rezistat la uriasele presiuni din aceasta perioada. Ce-i drept, nu tot activul a facut treaba ca lumea, asa ca-l rog pe domnul Bocanet sa faca o analiza severa a rezultatelor pe judete, sa vedem cine a tras si cine s-a prefacut ca lupta in campanie. Stiti ca, dupa rezultatele votului la intern, noi am pierdut. Daca nu era diaspora, de care m-am ocupat personal, nu mai aveati presedinte. Din pacate, nu pot sa va spun ca e bine, in perioada urmatoare. Urmeaza luni grele pe care trebuie sa le gestionam cu atentie, nu va faceti iluzii, acest al doilea mandat va fi mult mai greu ca primul pentru ca suntem in plina criza economica. Sampanie nu am, va multumesc.     Se intoarse brusc si iesi din sala lasandu-i bujbe pe toti. Singurul care era in tema cu iritarea preseditelui parea sa fie primul ministru, Bocanet.     Linistit, le sopti oamenilor sa plece acasa, nu mai urmeaza nimic, nu e nicio petrecere, si o lua pe culoar spre biroul presedintelui.      Intra si-l gasi pe acesta indoit de sale si cu ochii in lacrimi.      - Ce-ati patit, dom" presedinte?      - Am... pe dracu".Vezi ca in sertarul din dreapta biroului, sus, e un tub. Stii sa masezi usor?"