Nunta domnitei Ruxandra. Mihail Sadoveanu Colectia romane istorice

Descriere

Nunta domnitei Ruxanda are un caracter realist fiindca tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea social-istorica. Sub acest unghi tema o formeaza-Moldova in timpul domniei lui Vasile Lupu. Ideea este ca lupta pentru -utere genereaza razboi, distrugere si moarte. Subiectul este inspirat din cronica lui Miron Costin, unde fragmentul navalirii cazacilor si tatarilor este dezvoltat apoi prin tradarea Iui Gheorghe Stefan logofatul, a boierilor Ciogolesti si a serdariului Stefan. Paginile cronicii sunt incitante pentru Sadoveanu si le dezvolta in roman. Eroul principal este Bogdan nepotul parcalabului Stefan de la Soroca, care face parte din suita domnitei Ruxanda, cand vine de la Taringrad si se indragosteste de ea. Hmil hatmanul cazacilor ii trimite o solie lui Vasile Lupu pentru a cere mana domnitei pentru fiul sau Timus. Refuzul lui Voda si atacul moldovenilor asupra tatarilor la Bratuleni duce la crearea unei aliante intre cazaci si tatari. Ei navalesc si prada Moldova, care avusese pana atunci pace si prosperitate.,Vasile Lupu trimite soli la Kalga comandantul tatarilor pe Ghica vornicul si la Hmil pe Ciogolea spatarul, ca accepta logodna fiicei sale cu Timus. Tatarii si cazacii se retrag incarcati de prada si robi. Urmeaza nunta pe care Sadoveanu stie sa o surprinda cu multa maiestrie punand in contrast bogatia, fastul, randuiala de Ia curtea lui Vasile Lupu, cu mitocania, brutalitatea, obraznicia, incultura, bestialitatea cazacilor. Fragment din cartea "Nunta domnitei Ruxandra" de Mihail Sadoveanu "Fratele Filip facea socoteala, numarandu-si sub barba mare l degetele, si uitandu-se din cand in cand in bagdadie, ca am ajuns la Schit intr-o joi sara. treia ori intr-a patra zi dupa asta, zicea el ca am sarit din pat puterea - noptii si am dorit sa incalic si sa ma duc numaidecat la Iasi. Pe urma au mai trecut sase zile si am auzit sus, deasupra caldarii de unde incepe a cobori drumusorul, sunand cornul lui Ghinea Macovei, chihaia padurarilor. Am inteles ca vine unchesul meu Stefan si m-am bucurat. Era intr-o sambata, catra asfintit, si monahul Agapie intrase la slujba de vecernie. Prin usa deschisa a bisericutei ii auzeam murmurul ca intr-o mare departare; din cand in cand ii crestea glasul, iesind in lumina si parca venind spre noi. Stateam in cerdacul arhondariculuil jos, pe o blana de urs, si ma uitam la valurile neclintite ale codrului si la cerul nalt de august, gandindu-ma cu destula liniste la ce se va fi petrecut in Iasi, la Curtea Domneasca. Dupa ce a tacut cornul, s-a intins peste toate cuprinsurile liniste ca din alta lume. A iesit de la slujba si parintele Agapie, uscat si adus de sale, si a intrat pe o poteca, ducandu-se la izvor, ca sa pregateasca apa proaspata pentru cel care sosea. "