Coșmarul de la Killman Creek

Coșmarul de la Killman Creek

Descriere

A doua carte din seria Stillhouse Lake   De fiecare data cand Gwen inchidea ochii, il vedea in cosmarurile sale. Acum ochii ei sunt deschisi, iar el se incapataneaza sa nu dispara.   Gwen Proctor a castigat batalia de a-si salva copiii din calea fostului ei sot, criminalul in serie Melvin Royal, si a complicilor lui psihopati. Dar razboiul nu s-a sfarsit. Mai ales ca Melvin a evadat din inchisoare… Mai ales ca ea a primit acum un mesaj terifiant.   Nu esti in siguranta nicaieri.   Refugiul ei de la Stillhouse Lake a devenit o capcana. Gwen isi lasa copiii in grija unui vecin inarmat, care si-a facut din propria casa o fortareata. Cu ajutorul lui Sam Cade, fratele uneia dintre victimele lui Melvin, Gwen pleaca sa vaneze criminalul. A invatat cum s-o faca de la cel mai pervers asasin aflat inca in viata. Dar lucrurile cu care se confrunta sunt mai presus de toate temerile ei – o minte sofisticata si bolnava a planuit atent sa o distruga. Pe masura ce increderea in cei din jur incepe sa se risipeasca, Gwen ramane doar cu furie si dorinta de razbunare, in timp ce se apropie de propria-i prada. Si e limpede ca lumina zilei ca unul dintre ei – vanator sau tinta – va sfarsi mort.  Fragment din romanul "Cosmarul de la Killman Creek" de Rachel Caine: "- Oh, dar nu ma ascund, scumpo. Ma uit fix la acel patrat de lumina si confort prin care te plimbi tu. Daca stingi becurile, ai sa ma vezi. Trage la o parte draperiile, Gina. Uita-te afara. Pumnii mi se inclesteaza pe cearsaf, un act violent pe care camera asta draguta nu il merita, si trag adanc in piept aroma placuta de lavanda. - Pe dracu' o sa ma uit. Esti un mincinos imputit. Nu esti aici si nu ai nicio idee unde ma aflu. - Dovedeste-o. Du-te sa te uiti. - Du-te dracului cu jocurile tale psihologice, Melvin. Nu esti aici si punct. Daca ai fi, ai bate chiar acum la usa. Sar in picioare pentru ca, fix in acel moment, cine-va ciocane la usa. Inchid apelul, las din mana mobilul, si alerg spre usa. - Sam! Nu deschide! Imi scot arma la vedere, iar Sam se opreste cu mana pe clanta. Inima imi bate cu disperare si, desi nu cred ca Melvin e vreun vrajitor, asa cum vrea el sa ma faca sa cred, sincronizarea e prea buna. Ma calmez, apoi ii fac un semn lui Sam. Nu las inca pistolul din mana. Deschide usa si face doi pasi inapoi, iar eu o vad pe gazda noastra, zambitoare, imbracata in sari, stand in cadrul usii. Ascund imediat pistolul. - Iertati-ma, am venit sa iau hainele?... Uitasem de hainele mele murdare si acum ma simt ca o idioata. Ma duc sa le aduc. Sam le ingramadeste intr-o punga pe ale lui si i le da. Femeia se pregateste sa plece, apoi se intoarce. - A, stati. In spatele ei este fiica-sa, cu o tava argintie in brate.  - Tartele voastre. - Scuze ca a durat asa mult, spune fiica. Sper sa va placa. Par delicioase, asa ca ii multumesc cu toata inima. Sam inchide usa. - Scuze, ii spun. Am devenit prea nelinistita. Inca imi mai tremura mainile. Melvin imi toarna otrava in vene. Ca muscatura unui sarpe. - Mda, mi-am dat seama. S-a intamplat ceva? Nu vreau sa-i spun, nu inca, asa ca iau tava si o asez pe masa. Ma duc in dormitor. Imi pun arma la loc, in suportul pe care-l tin pe umar. Sting lumina in dormitor si, inca ezitand, ma duc si ridic un colt de draperie si apoi privesc afara. E o terasa la primul etaj, cu mese si umbrelute. La parter, dealul se continua cu o padure. E un peisaj incantator. Nu e niciun suflet acolo, afara. Telefonul imi suna din nou. Accept apelul, dar nu spun nimic. Astept. In cele din urma, Melvin zice: - Te-am facut sa te uiti. Il simt cum zambeste. Ingamfat. - Nu mi-e teama de tine, criminal nenorocit. Du-te dracului. Inchide. Il vad pe Sam in pragul usii, ma priveste atent, fara sa ma intrebe nimic. - Era el. Imi pare rau. L-am lasat iar sa bage panica in mine. Nu se va mai intampla. - Gwen. Nimic din ce se intampla nu e vina ta. N-a fost niciodata. Sa tii minte. Dau din cap, dar nu sunt convinsa. Eram singura care ar fi putut opri un monstru. Timp de ani de zile. E imposibil sa uit asta. Sa nu simt ca am si eu o parte din vina."

Pe aceeași temă

Rachel Caine