Crima din Orient Express (Carte pentru toți)

Descriere

Un afacerist american gasit mort intr-un compartiment inchis pe dinauntru din luxosul Orient Express, douasprezece lovituri de cutit si doisprezece calatori, toti suspecti. De data aceasta insa, victima a carei moarte o investigheaza Hercule Poirot nu mai este deloc nevinovata. Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecinte tragice a avut un celebru caz de rapire si ucidere a unui copil asupra familiei acestuia si a altor apropiati. Iar in cele din urma, va trebui sa raspunda la o intrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabila?   Cel mai fascinant si mai celebru caz al lui Hercule Poirot.   Cel mai vandut scriitor al tuturor timpurilor • Peste 2 miliarde de exemplare vandute • Carti traduse in peste 100 de limbi   Micutele celule cenusii solutioneaza inca o data un caz ce parea de nerezolvat. Doamna Christie face sa para foarte reala o intamplare neverosimila si isi tine cititorii captivati si incercand pana la sfarsit sa ghiceasca cine e criminalul. - Times Literary Supplement Fragment din romanul "Crima din Orient Expres" de Agatha Christie: "Simplon Orient Expressul ajunse seara la noua fara un sfert la Belgrad. Trebuia sa plece abia la noua si un sfert, asa ca Poirot cobori pe peron. Dar nu ramase acolo prea mult timp. Era un frig naprasnic si, chiar daca peronul era acoperit, afara ningea din plin. Se intoarse in compartimentul lui. Conductorul, care era pe peron, tropaind din picioare si dand din maini pentru a se incalzi, i se adresa: - V-am mutat valizele, monsieur. In compartimentul numarul 1, cel in care statea monsieur Bouc. - Si atunci unde sta monsieur Bouc? - S-a mutat in vagonul de la Atena, care tocmai ce a fost atasat. Poirot porni in cautarea prietenului sau. Monsieur Bouc ii respinse protestele: - Este o nimica toata. O nimica toata. Este ma convenabil asa! Dumneavoastra mergeti la Londra asa ca e mai bine sa stati in vagonul care merge pana la Calais. Eu sunt foarte bine aici. Vagonul este foarte linistit. Nu suntem decat doi calatori, eu si un doctor grec. Of, prietene, ce noapte! Am auzit ca nu a mai nins asa mult de ani de zile. Sa speram ca nu vom ramane Inzapeziti! Nu m-as bucura prea tare, iti spun cinstit. Exact la noua si un sfert trenul pleca din gara si, la scurt timp dupa aceea, Poirot se ridica, ii spuse noapte buna prietenului sau si strabatu coridorul catre vagonul sau, care se afla langa vagonul-restaurant. In aceasta a doua zi de calatorie, reticentele incepusera sa dispara. Colonelul Arbuthnot statea de vorba in usa compartimentului sau cu MacQueen. Acesta din urma amuti cand il vazu pe Poirot. Parea extrem de surprins. - Credeam ca ne-ati parasit! exclama el. Spuneati ca va dati jos la Belgrad. - M-ati inteles gresit, spuse Poirot zambind. Imi aduc aminte acum, trenul tocmai pleca din Istanbul cand vorbeam despre asta. - Dar, frate, bagajele! Au disparut! - Au fost mutate intr-un alt compartiment, atata tot. - Ah, am inteles. Isi continua discutia cu Arbuthnot, iar Poirot inta pe coridor. La doua usi distanta de propriul compartiment, americanca in varsta, doamna Hubbard, statea de vorba cu femeia cu fata de oaie, care era suedeza."