Rugăciune

Descriere

[...] La locul intai trebuie pomenite Poeziile d-lui O. Goga (Budapesta, ""Luceafarul""), amintite si mai nainte, premiate unanim de Academia Romana. Volumul incepe cu o Rugaciune foarte caracteristica. in ea se roaga lui Dumnezeu sa-l faca sa-si uite durerile sale, pentru ca sa-si poata varsa toate lacrimile pentru suferintele celor multi, sa-i elibereze sufletul de preocuparile subiective si sa i-i umple cu amaraciunea chinurilor poporului sau. Cu aceste sentimente de uitare de sine se intoarce feciorul preotului de sat acasa, in mintea lui se deslusesc amintiri din copilarie. Nu retine insa acele note care-i sunt scumpe Iui personal, nici nu descrie figurile care ar putea da un subiect potrivit artistului, ci inaintea ochilor sai sufletesti se aleg acele persoane care nu se deosebesc de semenii lor numai prin exteriorul lor, ci sunt niste factori determinanti in viata taranului roman, trasaturile concrete se pierd facand loc abstractiunii, omul dispare pentru ca sa apara tipul, satul devine insusi tipic pentru toate satele din Ardeal. Poetul stie sa desluseasca minunat trasaturile caracteristice de cele accesorii, un amanunt ce i se pare evocativ e primit, un gest marcant, o vorba apasata, spusa in momentul potrivit, sunt liniile prin care el schiteaza imaginea; prin sentimentele sale de sincera admiratiune el da suflet tipurilor descrise. Poetul e cuprins la inceput de duiosie, descriind reintoarcerea fostului taran la casa parinteasca pe care o gaseste aproape naruita, iar in ea pe cei ce l-au tinut la invatatura, pe parintii sai, ruinati materialiceste. Cu acelasi sentiment e descrisa Dascalita, aceasta fiinta care duce o viata resemnata, si stearpa, varsand pe ascuns lacrami in scrisorile ce le scrie flacailor din catanie, pentru marnele lor, nestiutoare de carte. Doua poezii foarte frumoase sunt dedicate tiganului lautar, purtatorului de cantece populare. Numai pentru aceasta insusire a sa, e numarat tiganul intre figurile satului si admiratia poetului pentru p