Eu și Marley

Descriere

Eu si Marley. Viata si iubirea alaturi de cel mai obraznic catel din lume Bestseller #1 New York Times   Nu degeaba labradorii sunt cea mai populara rasa de caini din lume: sunt blanzi, obedienti si inteligenti. S-ar zice ca Jenny si John Grogan n-ar putea sa faca o alegere mai buna cand decid sa-si extinda familia cumparand un labrador mic, pufos si irezistibil. Se dovedeste insa ca acest catel, care se transforma curand intr-o dihanie de patruzeci si cinci de kilograme, nu e cel mai reprezentativ exemplar al rasei sale. Marley are probleme de probleme de obedienta - nu stie sa execute nici cele mai simple comenzi si e dat afara de la scoala de dresaj; Marley infuleca tot ce gaseste - de la lantisoare de aur la teste de sarcina, gura lui e cutia de obiecte pierdute; Marley e nevrotic - furtunile il fac sa innebuneasca de frica si sa distruga totul in jur; Marley fura lenjerie intima din vecini; Marley trece prin usa cu sita ca in desene animate; Marley pare la fel de inteligent ca o alga marina. Viata alaturi de acest caine nu e intotdeauna usoara, mai ales cand in familie apar si copiii. Atunci cum e posibil ca un asemenea catel sa le aduca atata bucurie stapanilor lui, ba chiar sa-i invete cele mai importante lectii de viata?   Romanul autobiografic Eu si Marley este bestseller #1 New York Times si a ajuns pe marile ecrane in 2008, intr-o comedie spumoasa cu Jennifer Aniston si Owen Wilson in rolurile principale. Fragment din cartea "Eu si Marley" de John Grogan: "Cu cat exploram mai mult, cu atat ne indragosteam mai mult, atat de sudul Floridei, cat si unul de celalalt. Si se parea ca pe fundal se auzea mereu Bob Marley. Era acolo in timp ce ne bronzam pe plaja, in timp ce zugraveam peretii verzi ai casei noastre, cand ne trezeam in zori din cauza strigatelor papagalilor salbatici si in timp ce faceam dragoste la primele raze ale diminetii, care se strecurau printre crengile arborelui de piper brazilian de la fereastra noastra. Ne-am indragostit de muzica lui pentru cum suna, dar mai ales pentru ceea ce definea, adica momentul din vietile noastre cand incetaseram sa mai fim doi si deveniseram o singura Bob Marley era coloana sonora a noii noastre vieti impreuna in acest loc ciudat, exotic, turbulent, un loc diferit de toate celelalte in care mai fuseseram pana atunci. Iar acum se auzea in difuzoare piesa noastra preferata dintre toate, pentru ca era atat de dureros de frumoasa si pentru ca vorbea atat de clar despre noi. Vocea lui Marley umplea incaperea, repetand refrenul o data si inca o data: „Oare sentimentul asta se numeste dragoste?" In acel moment, la unison, ca si cand repetaseram saptamani intregi, am strigat amandoi: - Marley! - Asta e! am exclamat eu. Asta e numele pe care-l cautam. Jenny zambea, ceea ce era un semn bun. Am incercat niste comenzi ca sa vad cum ar suna numele. - Marley, vino aici! am zis eu. Marley, stai! Bun baiat, Marley! Jenny a intrat si ea in joc: - Esti asa un dulce-dulce-dulce, Marley!  - Hei, cred ca suna bine, am spus. Si Jenny era de acord. Cearta noastra se terminase. Catelul nostru avea acum un nume."