Ephialte. Începutul unui coșmar

Descriere

Ephialte. Partea I. Inceputul unui cosmar - Cristinne C.C. Ne aflam intr-o Noua Lume ce se zbate sa supravietuiasca in urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani in urma, o lume in care oamenii incearca pe de-o parte sa reconstruiasca, iar pe de alta parte, sa lupte impotriva unei boli cumplite si misterioase. Insa exista si alte creaturi ce traiesc printre ei, Ephialte si Umbre. Alisia Iacob, o tanara impulsiva, non-conformista, un Ephialt novice, abia trecuta de Initiere, se trezeste aruncata dintr-o banala coincidenta intr-o serie de evenimente ce o plaseaza in mijlocul unui adevarat conflict intre ephialte si dusmanii acestora, Umbrele. Descoperind din intamplare intrigile tesute de unul dintre cei mai importanti si puternici oameni, secrete ce pun in pericol atat viata oamenilor, cat si a Ephialtelor, Alisia devine tinta principala a mai multor dusmani. Pentru a supravietui, se vede nevoita sa lege aliante neasteptate, dar si sa-si descopere abilitati surprinzatoare si periculoase. In mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevazuta este si descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru ca, la fel de brusc, sa fie curmate de resentimente vechi si inradacinate. Fragment din cartea "Ephialte. Inceputul unui cosmar" de Cristinne C.C: "Am deschis gura sa-i raspund, dar am inchis-o la loc cu un plescait destul de sonor. Baiatul asta continua sa ma surprinda cu fiecare reactie. Incercam sa procesez ce tocmai se intamplase. Eram convinsa ca nu puteam ascunde surprinderea ce ma incerca. Daca o fi ratat plescaitul, cu siguranta privirea mea holbata nu i-a scapat. As fi vrut sa pot sa ridic asa, interesant, dintr-o spranceana, dar, din pacate, abilitatea asta imi era imposibil de adus la stadiul de arta. Ca sa nu devin patetica de-a dreptul, vazandu-l cum ma perfora cu intensitatea acelei priviri albastre, am hotarat sa nu mai spun nimic. Cu toata atentia concentrata asupra paharului meu, m-am bucurat ca macar accesul la gandurile mele i-l retezasem. Cu chipul partial acoperit de suvitele de par care imi ieseau din gluga hanoracului, mi-am concentrat inca o data simturile spre el, dar in zadar. Nimic. Ca si cum nu ar fi fost acolo. In continuare, prezentele celor din local imi erau cat se poate de vii in constiinta - chiar si a tradatorului de Bobo care, dupa ce aruncase o ultima privire ingrozita spre noi, hotari s-o taie de acolo, sacrificandu-se si abandonandu-si paharul aproape plin. Hm! Acu' si-a gasit sa se lase de bautura! Ce sa zic?! Curajos, nevoie mare! Bine, eram sigura acum ca nu aveam de-a face cu o Umbra. Reactia de mai devreme a tipului imi aratase foarte clar ca nu putea fi vorba de asa ceva. Fusese doar un spectacol. Dar cu ce scop? Nu, nici macar asa nu ar fi reusit o asemenea interpretare. Tanarul isi pierduse efectiv calmul si, pentru un moment, si-a aratat adevaratele „sentimente" fata de ephialte. Dar ce sentimente? Se stia foarte bine ca Umbrele nu aveau asa ceva. Erau fiinte fara suflet. Ce nu era in regula cu tipul asta?"