La început a fost sfârșitul. Dictatura roșie la București

Descriere

Omul-sobolan vine spre mine. Imi ia cu grija capul intre maini si incepe sa-l loveasca de perete. In gura, gust de sange. Adriana Georgescu avea 25 de ani in 1945, cand a fost arestata de comunisti si supusa torturii. Era sefa de cabinet a generalului Radescu, ultimul prim-ministru dinainte de instaurarea regimului impus de sovietici. A devenit victima primului proces politic orchestrat de omul-sobolan, Nicolski. Si-a scris cartea la Paris, unde reusise sa fuga in 1948. Aceasta este prima marturie a unui detinut politic dintr-o tara aflata dincolo de Cortina de Fier.   Stilul Adrianei Georgescu este insufletit, casant, rapid si direct. Fara falduri digresive, paranteze explicative, volute stilistice si amplitudine confesiva. Totul e narat iute si precis, ca intr-un jurnal de front. Pe masura ce inaintezi si te lasi in voia stilului, secventele capata rol de secure. - DAN C. Mihailescu   Ajunsa la primele experiente de inchisoare si tortura, Adriana punea stiloul jos. Era ca un prag peste care nu putea trece. Incepea sa tremure. Din tot corpul. Ii clantaneau dintii. (Tremuratul acesta o va insoti de-a lungul vietii, e prezentul ei vesnic). Ii mai dadeam un ceai. Deschideam fereastra ce dadea pe acoperisurile Parisului. Dar ea se afla, mai departe, in bezna bucuresteana a gratiilor. Inainte de a relua scrisul, povestea, tremurand mai departe, tot ce nu putea sa astearna pe hartie. Apoi, incetul cu incetul, se potolea si scria chinuit, zgarcita cu epitetele, aluziv, inomabilul. Filele acelea, imediat ce le transcrisesem in franceza, le arunca direct in foc, parca in arderea lor s-ar fi putut consuma si trecutul. Hartia se prefacea in scrum, nu insa si povara. - Monica Lovinescu Cuvant inainte de Monica Lovinescu Traducere de Micaela Ghitescu Fragment din cartea "La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti" de Adriana Georgescu: "- Stii bine ca, la 28 august, Radio Londra a facut un lung comentariu despre articolul cronicarului militar de la New York Times. - Baldwin? - Da, Baldwin... Afirma ca Reich-ul va fi incapabil sa inlocuiasca cele treizeci de divizii romanesti si propriile sale unitati pierdute in lupta asta. Dupa el, intoarcerea armelor Romaniei reprezinta una din loviturile decisive date Reich-ului... Gheorghe intervine: - Si in emisiunea din 15 septembrie, Radio Moscova citeaza un comentariu din Yorkshire Post privind armistitiul incheiat intre guvernul roman si guvernele Marii Britanii, Statelor Unite si Uniunii Sovietice. Comentariul afirma ca armistitiul nu e inspirat de nici o idee de razbunare. Guvernul sovietic n-are decat o singura grija: securitatea teritoriului romanesc. - Cronicarul de la York Post n-a asistat la intrarea trupelor sovietice in Bucuresti. In dimineata de 31 august nu mai erau, la Bucuresti, decat prizonieri nemti. Si nici un singur soldat german in stare sa lupte! In conditiile astea, de ce a anuntat Radio Moscova chiar in seara aceea ca Bucurestiul a fost eliberat? Eliberat de cine? - Dar nu stiti cum a fost eliberat Campulungul? Eu eram acolo, si... Gheorghe imi arunca o privire piezisa, care vrea sa spuna desigur: „Tu esti o idioata care nu intelege nimic. Taci din gura!" Ma cufund si mai adanc in fotoliu, si tac. Omul care seamana cu un pastor protestant cu ochelari reia ridicand vocea: - Recunosc ca suntem o tara invinsa, dar asta nu scuza minciuna. De ce Radio Moscova anunta ca a eliberat orase care nu erau deloc ocupate? Si iata, am aici la indemana darea de seama asupra emisiunii de la Radio Londra din 25 septembrie, continand un articol din Manchester Guardian semnat de Sam Wattson."