Cartea Prafului I: La Belle Sauvage

Descriere

Philip Pullman ne atrage din nou in lumea paralela creata prin Materiile intunecate odata cu noul sau roman, primul volum din trilogia Cartea Prafului.   Nu era un moment usor: totul parea suspendat, iar in aer plutea banuiala si frica, altfel – se gandea Malcolm – decat in lumea normala in care se obisnuise el sa traiasca, unde totul era interesant si vesel.   La hanul Pastravul, tinut de parintii lui pe malul Tamisei, Malcolm vede trecand tot felul de oaspeti. Isi poarta cu ei aventurile si misterul in acest loc primitor. Unii sunt ciudat de interesati de fetita Lyra Belacqua si de daimonul ei, Pantalaimon, aparati de surorile de la manastirea din apropiere. Nu se stie cine e copila, de ce se afla aici, ce secrete si amenintari ii inconjoara existenta. Pentru a o salva, Malcolm si Alice, tovarasa lui de echipaj, trebuie sa fuga cu ea. Intr-o furtuna dezlantuita, fragilul trio se imbarca pe La Belle Sauvage, bunul cel mai pretios al lui Malcolm. In vreme ce despotismul dogmatic si libertatea de gandire se infrunta pe tema Prafului doi tineri eroi, legati de dragostea lor nedezmintita pentru micuta Lyra, traiesc o aventura care-i maturizeaza mai repede decat ar fi crezut.   Putine lucruri pe lumea asta merita sa astepti saptesprezece ani....Cartea Prafului e o carte care a meritat asteptarea. - The Washington Post   Oamenii vor indragi primul volum al noii trilogii a lui Philip Pullman cu aceeasi infocare care i-a cuprins atunci cand a aparut Luminile Nordului. - Slate   Fragment din cartea "Cartea prafului. Vol.1: La belle sauvage" de Philip Pullman "Sambata, dupa ce-si terminase treburile de dimineata la hanul Pastravul, Malcolm se vazu liber sa treaca podul si sa se duca la manastire.  Batu la usa bucatariei si intra, gasind-o pe Sora Fenella razuind cartofi. Exista o metoda mai simpla sa cureti cartofi, dupa cum vazuse Malcolm la mama lui, iar daca ar fi avut un cutit ascutit, i-ar fi putut arata si calugaritei, dar baiatul nu zise nimic.  — Ai venit sa ma ajuti, Malcolm? zise Sora Fenella.  — Te ajut, daca vrei. Dar am venit, de fapt, sa-ti spun ceva.  — Poti sa pregatesti verzele de Bruxelles.  — Bine, zise Malcolm.  Cauta cel mai ascutit cutit din sertar si intinse pe masa, in lumina slaba a soarelui de februarie, mai multe tulpini cu verze.  — Nu uita sa le crestezi cotorul in cruce, zise Sora Fenella.  Ii spusese candva ca in felul asta punea pe fiecare varza semnul Mantuitorului si il impiedica pe diavol sa-si faca loc inauntru. Pe Malcolm il impresionase povestea, la momentul respectiv, dar acum stia ca nu era decat un mod de a face verzele sa fiarba mai bine. Ii explicase mama lui, care adaugase: „Dar sa n-o contrazici pe Sora Fenella. E o batrana buna la suflet si daca asa vrea sa creada ea, n-o supara."  Lui Malcolm nici nu i-ar fi trecut prin cap s-o supere pe Sora Fenella, o iubea cu dragoste profunda si sincera.  — Ce voiai sa-mi spui? zise ea, dupa ce Malcolm se aseza alaturi pe un taburet.  — Stii cine a fost aseara la Pastravul? Trei domni care au stat la masa, iar unul dintre ei era lordul Nugent, Lordul Cancelar al Angliei. Fostul Lord Cancelar. Si nu-i vorba numai despre asta. S-au uitat incoace, spre manastire, si au fost tare curiosi. Mi-au pus tot felul de intrebari — ce fel de calugarite sunteti, daca ati avut oaspeti si ce fel de oameni erau... In cele din urma, m-au intrebat daca a stat vreodata la voi un copilas...  — Un prunc, interveni Asta.  — Da, un prunc. A stat vreodata aici vreun prunc?  Sora Fenella se opri din razuit."