Regele in galben

Descriere

In inchisoare… ai mult timp de gandire la dispozitie. De pilda, te gandesti la reintalnirea cu iubita pe care ai lasat-o in urma. Carmady, uriasul, are acum ocazia de a verifica la cald scenariile inchipuite „la racoare“. Afara vantul rosu bate… in bar, doi clienti se bucura de linistea dinaintea furtunii. Nu prea mult. Negasind fata cautata, al treilea intrat isi varsa amarul si gloantele asupra tristei figuri de la bar. De ce? Numai Marlowe stie. Muzica de jazz rasuna… dar nu intr-un club de noapte, ci pe holurile unui hotel respectabil. Leopardi, regele trompetei, isi face de cap cu cativa amici. Fara sa stie, detectivul hotelului intrerupe ultima reprezentatie din viata marelui Rege. Bingo. Profesor Bingo… cel care apare la nevoie, cand suferi din dragoste, si iti ofera o simpla cutiuta cu praf de prizat. Poti sa o accepti sau nu. Joe o face. Si mai face ceva: o crima perfecta sub inspiratia prafului. Dar cand praful dispare… Fragment din cartea "Regele in galben" de Raymond Chandler: "Usa se inchise.  Ea era cu capul gol si fara bolero.  Nu avea decat pistolul, cu siguranta pusa, deci nu putea trage. In camera era liniste acum, in ciuda vantului. Apoi l-am auzit gemand pe podea. Fata lui era palid vinetie. Am pasit in spatele lui si l-am pipait, ca sa vad daca avea si alte pistoale, dar n-am gasit niciunul. Am scos din sertarul biroului o pereche de catuse ce se gaseau in comert, i-am tras bratele in spate si l-am incatusat la incheieturi. Aveau sa tina, daca nu se zbatea prea tare.  In ciuda suferintei, ochii lui imi luau masura de cosciug. Zacea in mijlocul camerei, tot pe partea stanga, un ins mititel, chel, contorsionat, sleit de puteri, cu buzele trase spre urechi si dintii patati de plombe ieftine, din argint. Gura lui arata ca un put negru, iar rasuflarea venea in valuri mici, se ineca, se oprea, reincepea, anevoioasa.  Am intrat in dressing si am deschis sertarul garderobei. Palaria si jacheta ei erau acolo, peste camasile mele. Le-am pus in spate, la fund, netezind camasile deasupra lor. Pe urma m-am dus in chicineta si mi-am turnat o portie teapana de whisky, am dat-o pe gat si am ramas nemiscat un moment, ascultand vantul care vuia dincolo de sticla geamului. Se tranti o usa de garaj si un cablu electric prea lax intre izolatori se izbea de cladire, producand un zgomot ca si cum cineva ar fi batut covoare. Bautura lucra. M-am intors in living si am deschis o fereastra. Tipul de pe podea nu-i simtise parfumul de santal, dar altcineva l-ar fi putut mirosi.  Am inchis la loc fereastra, mi-am sters palmele si am format numarul Sediului. "