Tu ai iubi un om ca tine?

Descriere

Natura umana este facuta in asa fel incat sa caute. Sa caute ce nu are. De aceea alergam dupa persoane care nu ne vor si dupa lucruri care nu ne trebuie. Secretul este sa te opresti si sa te uiti la persoanele care te doresc si la lucrurile pe care le detii. Renunta la a mai alerga! Renunta, ca sa poti deveni prezent!  A renunta la oameni si lucruri care nu-ti apartin presupune, printre altele, descoperirea propriei persoane.   Ceea ce te leaga de aceste lucruri este doar atasamentul care-ti asigura o nevoie falsa de afectiune. De ce? Pentru ca tu ai nevoie de oameni si de lucruri, nicidecum de atasamente. Asa ca, renunta la toata aceasta alergatura ca sa poti deveni liber.   Si nu uita un lucru: esti tratat in functie de gradul de confort pe care-l oferi. Asa ca, nu te astepta ca oamenii din jurul tau sa-ti aplaude suferintele. Fragment din cartea "Tu ai iubi un om ca tine?" de Cristi Grosaru: "DACA TE-AI INTALNI CU TINE PE STRADA, CARE SUNT CELE MAI FRUMOASE CUVINTE PE CARE AI VREA SA TI LE SPUI?  „Viata de zi cu zi este atat de putin importanta si se aseamana atat! Viata interioara este greu de descris; parca ti-ar fi rusine un pic. Este atat de dificil sa vorbesti despre ea... Dar, crede-ma, acesta este singurul lucru care conteaza pentru mine."  - Antoine de Saint-Exupery    „La o prima vedere ai dreptate, pare un nonsens sa spui despre tine ceva si sa crezi altceva. Cuvintele pot reprezenta pentru unii un simplu sunet sau niste simple zgomote. Insa, e irelevant ce reprezinta pentru unii sau pentru altii. E relevant ce reprezinta ele in esenta. E relevant ce pot transmite ele.  Cand suntem autentici, transmitem insasi esenta cuvantului in cel mai pur mod posibil. Transmitem vibratia emotiei. Iar emotia nu este o stare sau o senzatie. Ea este un cumul. Emotia cuprinde toate starile. Se poate confunda cu bucuria, cu entuziasmul, cu tristetea sau cu anxietatea. Este precum un fluid. Curge. Ca e bucurie, ca e tristete, ea curge. O simtim cu totii, ii dam sens, cautam motive sa o fluidizam, mai ales cand e vorba de tristete sau de depresie. O savuram, o devoram, iar mai apoi ne cufundam in ea.  Cuvantul, prin emotia pe care o transmite, este poarta noastra spre lume si invers. Gandeste-te cum ne simtim atunci cand suntem cuprinsi de o stare de bucurie, de fericire. Parca o mare de energie ne cuprinde fiinta. Pur si simplu am trai-o. Din pacate, cu ignoranta. Am ajuns sa nu ne mai bucuram de bucurie, ne aducem aminte de ea, insa, cand dispare. Cand in locul ei apare tristetea. ar tristetea o traim cu toata fiinta. O ducem cu noi peste tot. O folosim in toate domeniile vietii. Dar uitam un lucru esential. Ea nu exista. Exista doar neputinta, exista doar frustrarea, teama, furia, neincrederea, invidia. Si, adunandu-le la un loc, dam sens ignorantei, urland cu toata puterea ca suntem tristi. Ne folosim necazurile ca sa ne vada lumea lacrimile. Plangem oceane intregi de lacrimi. Nu mai stim cum sa cinstim aceasta tristete, ii aducem ofrande, ii facem cruci, parca e concurs. Toata lumea plange. Si tu esti unul dintre ei."