Luna din palat

Descriere

Povestea concubinei care a ajuns pe tronul Chinei Ajunsa concubina imparatului in China secolului al VII-lea, tanara Mei invata repede ca ii poate atrage atentia stapanului in multe feluri. Ea nu iese in evidenta nici prin infatisare, nici prin daruri fantastice sau armele seductiei. Totusi, ii va darui ceva de neuitat. Pentru restul concubinelor, este indezirabila din pricina inteligentei si a curiozitatii ei, dar tocmai acestea il impresioneaza pe cel mai important om din China. Totul intr-un moment cand palatul este sfasiat intre doua tabere care se lupta pentru putere. Dragostea, ambitia si loialitatea pot insemna viata sau moarte pentru femeia care va ajunge stapana tuturor. La fel ca firele de matase fragile si totodata puternice, debutul minunat al scriitoarei Weinda dai Randel este povestea unei tinere care ajunge in functia suprema, dar si povestea relatiilor complicate dintre femeile de la palat. Cititorii vor fi cuceriti de scriitura colorata, ca de basm. - RT Book Reviews Fragment din cartea "Luna din palat" de Weina Dai Randel: "M-am gandit la Mama. Ce dor imi era de ea! Trecusera mai bine de doi ani de cand o parasisem. Ma rugam sa fie sanatoasa. Imi doream sa-i pot spune cat de aproape eram acum de Imparat si curand, foarte curand, aveam sa-l intalnesc si sa-i vorbesc despre situatia familiei noastre. La o luna dupa ce imi luasem in primire functia de la garderoba Imparatului, am primit prima mea plata in calitate de Talentata, care consta in zece jin de orez si doua cutii cu tincturi pentru fata si un fard. N-am folosit produsele de infrumusetare. Cand am primit a doua plata, le-am economisit din nou. Odata ce aveam suficiente puse deoparte, voiam sa le vand celorlalte Talentate pentru un lingou de argint si sa i-l trimit Mamei. Stiam ca are nevoie de bani. Nu aveam habar daca Qing ii dadea mancare si haine groase. Cu argintul pe care aveam sa i-l trimit, va avea macar o masa buna, ma gandeam. Si va sti ca n-am uitat-o si asta o sa-i ofere mangaiere. Si, chiar daca Qing avea sa fure banii, tot era bine. Macar asa o sa-si dea seama ca o duc bine in palat. Cum era lacom din fire, avea sa spere ca as putea sa fac ceva pentru el in viitor si macar pentru asta avea sa se poarte mai frumos cu Mama. M-am imprietenit cu Daisy, camerista Imparatului, desi la inceput era greu de vorbit cu ea. Oamenii din jur glumeau adesea pe seama ei, cum ca ar avea o piatra in loc de creier, dar Daisy nici macar asta nu intelegea. Cuvintele pareau sa ajunga la ea ca un fel de ecou intarzpat si intotdeauna raspundea cu cateva momente mai tarziu decat era normal. Cautam motive sa merg s-o vizitez in dormitorul Imparatului, care se afla undeva, departe, in Sala Ganlu. Ori de cate ori mergeam acolo speram ca Imparatul o sa ma observe, dar el era intotdeauna inconjurat de o multime de medici, garzi si servitori. Imi ordonau sa stau la o suta de pasi de Imparat. Recuperarea lui fusese lenta, chiar si cu ajutorul marelui doctor Sun Simiao. Care refuzase, si era faimos pentru asta, invitatia Dinastiei Sui, insa acum primise sa vegheze sanatatea Imparatului. El sugerase sa i se dea citragandha, un leac-minune, facut din extract de tamarisc, rasina de pin si lemn dulce. L-a pus pe Imparat sa-l ia cu vin, la amiaza, cu doua ore inainte sa se culce. De asemenea, i-a prescris si alte leacuri precum mica si cinabru, despre care se spunea ca ar fi cele doua cele mai importante ingrediente ale elixirului taoist, administrate cu mare grija, in doze potrivite, de o echipa de medici si preoti. Ducele, omul care ma suspectase ca as fi fost complicea ucigasului in Altar, era tot timpul in preajma, adulmecand, incruntandu-se, verificand leacurile inainte sa-i fie date Imparatului. Era omul lui de incredere si gandeam ca era mai bine sa nu ma vada. Zvonurile despre retragerea Imparatului la Ceruri paleau pe masura ce el isi revenea. Incet, incet, aparitia cometei se stingea in memoria tuturor. Zi si noapte, aromele tari de la ierburile de leac ale imparatului pluteau in Curtea Interioara, uneori covarsind chiar parfumul florilor de prun. Dar eu inspiram adanc. Atata timp cat Imparatul era sanatos, aveam sa-l vad curand."