2001: Odiseea spațială (ed. 2019)

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura Un science fiction clasic pe lista cartilor de citit intr-o viata, ecranizat magistral de Stanley Kubrick.   Luna ascunde o mare enigma. Drept urmare, pentru prima oara, oamenii sunt trimisi departe, in spatiu. Dar, cu mult inainte sa ajunga la destinatie, totul incepe sa mearga extrem de prost pentru echipajul de la bordul Discovery, aflat in drumul spre Saturn. Nava este comandata de HAL9000, un super-computer cu inteligenta artificiala, capabil de cele mai dezvoltate functii cognitive, mai dezvoltate poate si decat ale mintii umane.   Povestea semnata de Arthur C. Clarke este prima parte a unei serii ce functioneaza ca parte esentiala a coloanei vertebrale a literaturii SF, o alegorie scrisa impecabil despre explorarea universului si despre reactia universului la umanitate.   O viziune existentiala si in acelasi timp mistica, stiintifica, dar si teologica… o capodopera SF! - Saturday Review Fragment din cartea "2001: Odiseea spatiala" de Arthur C. Clarke "In lumina amurgului, privind nelinistiti la dreapta si la stanga, baura grabiti din apa paraului si incepura sa urce spre pesteri. Sunetul ii izbi in plin la vreo suta de metri de Noua Stanca.  Desi de-abia putea fi auzit, ii determina sa se opreasca nemiscati, cu falcile atarnandu-le moi. O vibratie simpla, repetitiva si innebunitoare izvora din cristal, hipnotizandu-i pe toti cei aflati sub influenta ei. Pentru prima oara — si ultima, in urmatoarele trei milioane de ani — rapaitul tobelor rasuna in Africa.  Zgomotul se auzea din ce in ce mai tare. Oamenii-maimuta incepura sa se miste inainte, aidoma unor somnambuli, spre sursa teribilului sunet. Uneori executau pasi mici de dans, atunci cand sangele raspundea ritmului pe care descendentii lor il vor crea peste ere intregi. Complet fermecati, se stransera laolalta in jurul monolitului, uitand greutatile zilei, pericolele inserarii si foamea din pantece.  Bubuitul se amplifica simultan cu lasarea intunericului si, in vreme ce umbrele se lungeau, iar cerul se innegrea, cristalul incepu sa straluceasca.  Pentru inceput, isi pierdu transparenta, dobandind, in schimb, o luminiscenta palida, laptoasa. Fantome nedefinite, ademenitoare pluteau pe fata si in adancurile lui, topindu-se in bare de lumina si de umbra, formand apoi modele intretesute, usor rotitoare.  Tot mai repede si mai repede se invartira cercurile de culoare, iar rapaitul tobelor spori la fel. Pe deplin hipnotizati, oamenii-maimuta reuseau doar sa se uite cu gurile cascate la uluitorul spectacol pirotehnic. Instinctele din strabuni pierisera, experienta vietii data uitarii; in mod normal niciunul dintre ei n-ar fi trebuit sa se afle atat de departe de adapost, la un astfel de ceas inaintat al noptii. Pe masura ce creaturile nocturne isi incetau activitatile obisnuite ca sa urmareasca ce se intampla, imprejurimile se umplura de forme neclintite si de ochi nemiscati.  Rotile incepura sa se contopeasca, spitele fuzionara in bare luminoase, care se micsorara, rotindu-se in continuare. Se desprinsera in doua, iar liniile astfel rezultate incepura sa oscileze una prin cealalta, modificandu-si treptat unghiul de intersectie. Uimitoare figuri geometrice se nasteau si dispareau in impletitura, iar oamenii-maimuta priveau, vrajiti de stralucitorul cristal."