Rătăcire

Descriere

    Dragostea nu moare! Iadul pe pamant... cam asta inseamna pentru Lucinda Price sa fie departe de iubitul ei Daniel. Le-a luat o vesnicie sa se regaseasca, dar acum el trebuie sa o abandoneze din nou, tocmai pentru a o proteja. La Shoreline, o scoala privata exclusivista de pe coasta de nord a Californiei, Luce are parte de experiente inedite, dar se afla, de fapt, in mijlocul unui razboi in care sunt implicate toate fortele raului. Intr-un decor cu totul nou, dar la fel de periculos, ea invata sa foloseasca umbrele ca fereastra catre vietile anterioare si descopera cu ajutorul lor ca Daniel nu i-a dezvaluit adevarul intreg. Ii ascunde ceva – ceva extrem de periculos. E oare posibil ca Daniel s-o fi mintit? E oare posibil ca destinul ei sa fie, de fapt, cu totul altul? Cate vieti trebuie sa traiesti pentru a gasi pe cineva pentru care merita sa mori?     Aventura celor doi indragostiti va continua in volumul al treilea al seriei Ingeri cazuti.     Fragment din romanul "Ratacire" de Lauren Kate:       „Ceva nu era in regula. Luce se astepta s-o gaseasca pe fata intinsa pe jos si sangerand, dar aceasta nu se zvarcolea si nu plangea.     Pentru ca nu mai era deloc acolo.     Ea si sageata pe care Cam i-o infipsese in inima disparusera.     Cam cerceta minutios parcarea, adunand sagetile pe care arcasa le trasese, ca si cand ar fi fost cea mai urgenta treaba pe care o avusese vreodata de facut. Luce se apleca acolo unde cazuse fata. Puse mana pe pietrisul ascutit, nedumerita si mai ingrozita decat fusese cu cateva secunde in urma. Nu exista nici cel mai mic indiciu ca zacuse cineva vreodata acolo.     Cam se intoarse langa Luce cu trei sageti intr-o mana si cu arcul argintiu in cealalta. Instinctiv, Luce intinse mana sa le atinga. Nu mai vazuse ceva asemanator. Dintr-un motiv  sau altul, era fascinata de ele. I se facu pielea de gaina. O cuprinse ameteala.     Cam indeparta sagetile de Luce.     - Nu, nu pune mana. Sunt mortale.     Nu pareau mortale. De fapt, sagetile nici nu aveau varfuri. Erau niste simple baghete de argint, care se terminau cu un varf bont. Si totusi, una dintre ele o facuse pe fata sa dispara.     Luce clipi de cateva ori.     - Ce s-a intamplat, Cam? Abia mai putea sa vorbeasca. Cine era fata?     - Era o proscrisa. Cam nu se uita la ea, ci privea fix sageata din mainile lui.     - O ce?     - Cel mai ingrozitor tip de inger. Au fost de partea Satanei in timpul revoltei, dar nu au ajuns in lumea de jos.     - De ce?      - Cunosti genul. Sunt ca fetele alea care vor sa fie invitate la petrecere, dar n-au de gand sa se duca. Cam se stramba. Imediat ce lupta a luat sfarsit, au incercat sa se intoarca in rai cat de repede au putut, dar era deja prea tarziu. Ai o singura sansa sa ajungi acolo. O privi pe Luce. Ma rog, cei mai multi dintre noi.     - Deci, daca nu sunt de partea raiului... Inca incerca sa se obisnuiasca sa vorbeasca la modul concret despre asa ceva. Atunci sunt... de partea iadului?     - Nu prea. Desi imi amintesc cand cei din clanul lor s-au intors si-au implorat sa fie primiti inapoi. Cam rase sinistru. De obicei, luam pe oricine, dar chiar si Satana are limitele lui. I-a alungat pe vecie, orbindu-i, ca sa mai puna niste sare pe rana.     - Dar fata aia nu era oarba, sopti Luce, amintindu-si cum arcul ei urmarea fiecare miscare a lui Cam.     Singurul motiv pentru care nu-l nimerise era pentru ca el se miscase prea repede pentru ea. Si totusi, Luce stia ca era ceva in neregula cu fata.     - Ba da. Isi foloseste celelalte simturi pentru a se orienta prin lume. Intr-un fel, poate vedea. Desigur, exista neajunsuri si beneficii.     Ochii lui nu incetasera nici o clipa sa scruteze linia copacilor. Luce se ingrozi la gandul ca si alti Proscrisi mai pandeau ascunsi in padure. Mai multe arcuri si sageti argintii.     - Ce s-a intamplat cu ea? Unde e acum?     Cam o privi fix.     - A murit, Luce. Gata!     „Moarta?" Luce se uita inspre locul unde cazuse fata, acum la fel de gol ca restul parcarii. Lasa capul in jos, simtindu-se ametita.     - Credeam... credeam ca nu poti omori ingeri.     - Numai pentru ca nu aveam armele necesare. Flutura inca o data sagetile prin fata lui Luce inainte sa le infasoare intr-o bucata de panza pe care o scosese din buzunar si sa le puna in haina de piele. Chestiile asta se gasesc greu. O, inceteaza cu tremuratul. Nu te voi ucide.”