Juramant de ratacire

Descriere

Intr-un fel, ii sunt recunoscatoare. Daca nu era el, sa-mi zica „Tu nici n-ai nevoie sa te pregatesti cu un profesor, ca sa intri, tu te-ai pregatit cu ma-ta si cu tac-tu gratis timp de doispe ani, o sa intri prima, iti fac aia si cununa de lauri inca de la admitere“, poate ca nu as fi avut curaj sa dau la teatru. Credeam ca nu sunt suficient de buna, ca talentul nu ajunge. Dar el m-a facut, pentru prima data in viata, sa m-arunc cu capu-nainte. Ce-aveam sa pierd, un an pe bara, pana la urmatoarea admitere? Dar cati ani pierde un om, daca ar fi sa adunam momentele alea cretine in care-si risipeste timpul cu regretele? M-am dus si-am intrat. Acum, sunt o actrita imbunatatibila, daca e sa fim sinceri, insa, pentru ca in generatia mea e cam jale, sunt considerata o actrita foarte buna. Rahat. Mai e mult pana departe, in cazul in care apuc departele ala. La prima vedere, Juramant de ratacire pare un bildungsroman. Numai ca devenirea stagneaza intr-un timp zero, transformandu-l, mai degraba, intr-un antibildungsroman. Caderea eroinei vine odata cu izgonirea din paradisul primei copilarii, iar asta o inchide intr-un sir de matrioska identice cu sine, avataruri ale aceleiasi dezradacinari. - Nora Pavel Fragment: " Bunicii mei, ca acolo eram, au trait ca toti oamenii. Cand bine, cand rau, cand bine cu rau. La-nceput nu erau saraci, dar dupa razboi erau. Cand li s-au nascut copiii, in anii '50, era jale. Negustoria murise odata cu venirea comunistilor. Ea a intetit tricotatul si crosetatul si-au putut sa le dea sa manance, incalte, trimita la scoala, ca, de imbracat, ii 1m-braca ea. El n-a stiut faca fata saraciei venite senila peste ei. S-a apucat de baut. Ea s-a apucat de disperat, dar, numai inauntru. in afara, spala, calca, facea man-care si lucra, ca sa traiasca. toti, Dar, ca sa poata lucra, avea nevoie de ajutor cu copiii, ca erau mici amandoi, facuti unul dupa altul. Soacra-sa nu facea fata. Cand i-au luat comunistii pravalia, a cazut intr-un fel de catalepsie. S-a intamplat atat de repede dupa moartea baiatului ei, incat a fost rapusa. Nu te mai puteai baza pe ea, trebuia s-o-ngrijesti ca pe bebelusi. Bunica-mea lucra ziva si noaptea, iar in putinul somn plangea. isi amintea cum se trezea de fiecare data buimaca, vi-novata c-a adormit, oricat de putin, si cu perna uda de griji. in timpul asta sarat si amar, vecinii nu chiar de vizavi, cumva in diagonala, oameni din aia care-ti zambeau in fata, te pupau cu urme de scuipat si-abia asteptau sa te toace prin spate, pareau sa prospere. Nimeni nu stia cum reuseau, alor mei nici nu le pasa, ei aveau de trait vietile lor. La un moment dat, si-au luat si servitoare, o tiganca tanara, paispe ani avea, ajunsa in sat de nicaieri. Muncea copila de se spetea, dar stapanii nu erau multumiti niciodata. insa ea in-dura tot. Era invatata ca ea e subom, asa fusesera toti ai ei, de cand se stiau. Cand o bateau stapanii, tacea si primea. Cand a siluit-o fiul lor, un baiat care cazuse cand era mic intr-o fantana parasita si-si rupsese un picior, iar din cauza asta, cu toata bogatia ma-sii si-a lu' tac-su, nu voia nicio fata din sat sa-si faca rost cu el, i s-a parut normal. Cele mai multe servitoare pateau asa. Numai ca, dupa cateva luni, a-nceput sa i se vada burta. Stapana a batut-o, a facut-o „curva de tiganca nenorocita" si-a obligat-o sa spuna cu cine a ramas bortoasa. Coca n-a vrut la-nceput. Dar cand a lovit-o cu sucitorul in burta, a urlat numele. Atunci, stapana 1-a chemat pe barba-su, a batut-o si el pe tiganca si-au dat-o afara pe poarta. "