Turnul de aur. Seria Magisterium (vol.5)

Descriere

Turnul de aur vol.5 din seria Magisterium Al cincilea volum, care incheie seria Magisterium, promite un final grandios al aventurilor lui Callum Hunt, intr-o poveste despre prietenia adevarata, despre maturizare si despre consecintele alegerilor pe care fiecare le face. Call a fost vazut la Magisterium si ca o forta a binelui, si ca un agent al raului, a fost apreciat ca un erou, dar a fost si marginalizat. Niciodata Callum nu s-a simtit pe deplin acasa la scoala de magie, iar acum, la inceputul ultimului an de studiu, locul sau la Magisterium si printre colegi este si mai incert. Un singur prieten pare sa ii fi ramas, iar acela se afla intr-o situatie cu totul unica. Intunericul inca ii da tarcoale lui Call, iar el este nevoit sa infrunte cea mai mare provocare din viata sa. In finalul impresionant al seriei Magisterium, autoarele de bestselleruri Holly Black si Cassandra Clare ne arata, prin intermediul lui Callum Hunt, forta incredibila a magiei in lupta dintre bine si rau. Insa totul depinde de cel care o foloseste. Fragment din romanul Turnul de aur, Seria Magisterium, de Holly Black si Cassandra Clare "Incerca sa se gandeasca la ea ca la o bagheta magica. La urma urmei, in general, a fi magician nu semana cu ceea ce prezentau emisiunile de televiziune din lumea obisnuita; oamenii aceia agitau adesea baghete spunand abracadabra. Isi va agita si el bagheta, care sa-l duca spre cel mai plictisitor metal dintre toate. Poate ca, mai tarziu, va putea impacheta in el un sandvici cu licheni. Call se concentra, incercand sa dibuie inauntrul vergelei ceva care sa semene cu foita de aluminiu pe care o stia din copilarie. Se concentra asupra unei lumini argintii si stralucitoare pana cand percepu o rezonanta. Reusesti, il incuraja Aaron. Call simti o miscare in bagheta de metal pe care-o tinea in mana. Bagheta se roti putin, apoi se intinse aproape smucindu-l in fata. O lasa sa-l traga asa cum il tragea Havoc cu lesa. Putea auzi vocile celorlalti scotand exclamatii insufletite si de uimire, in vreme ce cautau propriile metale. Intre timp, Call era indreptat catre lac. Se intreba daca bagheta il va conduce sub apa. Dupa cate stia, se aflau sedimente de aluminiu la vreo trei metri sub pamant. Se cutremura putin, dar se simti usurat apoi cand bagheta paru sa-l indemne sa dea ocol unui bolovan imens. Se pomeni strecurandu-se printr-un spatiu ingust aflat intre bolovan si peretele stancos. Tocmai cand devenise ridicol de claustrofob, spatiul se deschise un pic. Se gasea intr-un loc ceva mai larg decat o cabina telefonica, deasupra capului vazandu-se tavanul catedralei inalte. Call privi in jur. Bagheta nu se mai agita, dar el nu zarea nimic care sa aduca cu aluminiul. Pazea! spuse dintr-odata Aaron, iar Call pasi intr-o parte taman in clipa cand ceva trecu iute pe la urechea lui si lovi podeaua. Se zgai la lucrul acela. Sclipea usor - o sfera din ceea ce era limpede ca era aluminiu. O privi indelungat."