Povești pentru băieți care au curaj să fie altfel

Descriere

Povesti pentru baieti care au curajul sa fie altfel. Istorii adevarate despre baieti extraordinari care au schimbat lumea fara sa omoare balauri 100 de istorii impresionante despre barbati celebri (sau nu) din toate timpurile, care au indraznit sa incalce regulile pentru a realiza lucruri uimitoare, cu bunavointa, daruire si incredere in sine. Oameni de stiinta, activisti, sportivi, artisti sau oameni obisnuiti, toti au luptat, in felul lor, pentru o lume mai buna. De la Nelson Mandela la Stephen Hawking, de la Jamie Oliver la Lionel Messi, povestile emotionante ale baietilor din aceasta carte sunt lectii pretioase de viata si o sursa de inspiratie pentru toti copiii. Cartea asta poate salva vieti. Cartea asta poate schimba vieti. Cartea asta poate sa fie o sursa de inspiratie pentru o noua generatie de barbati care vor avea curajul sa fie altfel. - Benjamin Zephaniah   Oricat de greu ti-ar fi in viata, intotdeauna exista lucruri pe care le poti face si la care sa fii foarte bun. Important e sa nu te dai batut. - Stephen Hawking   Am scris aceasta carte pentru ca e genul de carte pe care mi-as fi dorit s-o citesc in copilarie. As fi vrut sa stiu cat de multi baieti s-au simtit singuri si marginalizati, ajungand mai tarziu admirati chiar pentru lucrurile din cauza carora fusesera considerati mereu niste ciudati. - Ben Brooks Fragment din volumul "Povesti pentru baieti care au curajul sa fie altfel" de Ben Brooks:   "JOHN CARLOS (nascut in 1945, Statele Unite ale Americii) & TOMMIE SMITH (nascut in 1944, Statele Unite ale Americii)   Era in 1968, la Jocurile Olimpice din Mexic, si castigatorilor cursei de 200 de metri li se inmanau medaliile. Dar deodata, in loc sa aplaude zgomotos, ca de obicei, spectatorii au inlemnit. Nu le venea sa-si creada ochilor.  Impotriva regulilor competitiei, doi sportivi afro-americani, John Carlos si Tommie Smith, facusera un gest politic, ridicand fiecare pumnul pentru a protesta impotriva felului in care erau tratati in tara lor cetatenii negri. Voiau sa arate ca sunt alaturi de toti cei care lupta pentru egalitate. Voiau sa stie toata lumea ca, desi poarta maiouri cu SUA, nu inseamna ca sunt mandri de ce se intampla acolo. Cand si-a dat seama ce se petrecea, publicul a inceput sa-i huiduie si sa arunce cu lucruri in ei si cu injurii rasiste. Cei doi au fost scosi de pe stadion, dati afara din echipa americana si li s-a interzis sa mai participe vreodata la Jocurile Olimpice. Dupa acest eveniment, amandoi au avut de suferit. Le-a fost greu sa-si gaseasca de lucru si au primit amenintari cu moartea. John s-a angajat ca om de serviciu si paznic. Intr-o seara, coplesit de frig si de disperare, si-a facut mobila bucati si i-a dat foc ca sa se incalzeasca. La scoala, copiii ii erau hartuiti. Acasa, se certa cu sotia, de care, pana la urma, s-a despartit. Desi a pus capat carierei lor sportive, nici John, nici Tommie nu regreta gestul de atunci. Intre timp, cei doi au devenit o legenda. Deschisesera drumul altor sportivi negri, care au vorbit si ei in numele semenilor lor mai putin norocosi, care se chinuiau sa-si faca auzite glasurile. Astazi, exista statui ale celor doi sportivi in numeroase universitati si muzee americane. Ei le-au dovedit tuturor ca puterea sportului poate fi pusa si in slujba dreptatii."