Corpul ei și alte desfătări

Descriere

Castigator al National Book Critics Circle Award, John Leonard Prize 2018 • Nominalizat la International Dylan Thomas Prize 2018 Povestirile lui Carmen Maria Machado vibreaza de originalitate, bizarerie si senzualitate, fortand cusaturile pielii personajelor si ale limbajului in moduri aproape imposibile, de neuitat. Intr-un amestec perfect unic de horror erotic cu basm si cultura pop cu mit, Machado reuseste sa spuna o alta poveste a feminitatii, una nefamiliara, poate socanta, dar una pe care trebuie sa o stim. Un roman fresh in colectia de literatura straina Endorfiction. A se citi in asternuturi de satin. In Corpul ei si alte desfatari, exista o poveste despre o femeie care ii da unui barbat totul, dar el vrea mai mult – vrea sa stie secretul panglicii verzi care a devenit una cu trupul ei. Exista o poveste despre o femeie care incepe sa dispara, la propriu, din cauza unei epidemii misterioase. Exista o poveste despre o femeie care ar face orice sa-si hraneasca sotul cu o bucata de ficat proaspat. Exista o poveste despre o femeie care s-a nascut prea devreme. Exista o poveste despre o femeie care a dat nastere in taina unor pui de lup. Corpul ei si alte desfatari e o carte geniala: partial punk rock si partial clasica, alcatuita din povesti crude si devastatoare, dar in egala masura cu intrigi rafinate si pline de incantare. E o carte puternica, periculoasa si usturator de onesta. - Jeff VanderMeer Corpul ei si alte desfatari de Carmen Maria Machado spune fabule vechi despre eros si metamorfoza feminina, in feluri extraordinar de noi. Ea aduce lumea tainica a trupului in prim-plan si ilumineaza padurile intunecate ale psihicului. In aceste povesti cu forme splendid inedite, atat de incarcate emotional, Machado da pur si simplu forma amintirilor, foamei si dorintei femeii. N-am putut s-o las jos. - Karen Russell Cu imaginatia sa luxurianta, nemasurata, cu limbajul sau scanteietor si curajul sau absolut, Carmen Maria Machado e cu siguranta una dintre cele mai talentate tinere scriitoare de azi. Amuzant de inventive, explozive emotional si minunat de erotice, povestirile lui Machado va vor transporta departe de casa, va vor rasturna complet viziunea asupra realitatii si vi se vor lipi definitiv de suflet. - Michelle Huneven Carmen Maria Machado s-a nascut in Allentown, Pennsylvania. Are un masterat in scriere creativa de la Iowa Writers' Workshop si a primit burse si rezidente importante, de la Michener-Copernicus Foundation, Elizabeth George Foundation, CINTAS Foundation, Speculative Literature Foundation, Universitatea din Iowa, Yaddo Corporation, Hedgebrook si Millay Colony for the Arts. A debutat cu volumul de povestiri Corpul ei si alte desfatari (Her Body and Other Parties), in 2017. Multipremiat si nominalizat, acest volum este privit de critici ca semnaland aparitia unui scriitor de anvergura, iar povestirile au fost republicate in reviste si antologii prestigioase. Ca eseist si critic, Machado publica frecvent in The New Yorker, Granta, Lightspeed Magazine. In prezent lucreaza la un volum de memorii, intitulat House in Indiana, si este artist rezident la Universitatea din Pennsylvania. Traieste la Philadelphia, impreuna cu sotia ei. Fragment din volumul "Corpul ei si alte desfatari" de Carmen Maria Machado:   "Si apoi toamna, prima toamna, prima noastra toamna, prima noastra mancare cu dovleac, puloverele, mirosul fierbinte al radiatorului ce nu mai iese niciodata din paturile grele, aroma de fum ce-mi aminteste de vremea cand eram cercetasa, aveam doispe ani si locuiam in cort cu fete care ma urau. Frunzele iau foc si verdele lor e parjolit dintre culori, ca o boala. Si mai multa ploaie, alt covor de frunze, galbene ca papadia, rosii precum coaja de rodie, portocalii cum e coaja de morcov. Sunt seri ciudate in care soarele apune, dar ploua oricum, si cerul e auriu si portocaliu, dar e si cenusiu si mov ca o vanataie. In fiecare dimineata, o ceata fina imbraca paduricea. In unele nopti, o luna plina si insangerata se ridica deasupra orizontului si pateaza norii, ca un rasarit pe o alta planeta. Si apoi uscaciunea si vartejul, apropierea lenta a mortii pe o raza de miliarde de metri, balaurul iernii de o precizie peristaltica, pamantul mai golas decat am fi crezut ca e posibil, pomii singuratici, geamatul urlat al vantului, mirosul zapezii ce urmeaza sa cada. Viscol intreaga noapte, fara nicio lumina venind din padure si din bezna, in afara de raza unei lanterne de cealalta parte a ferestrei, ce prinde fulgii durdulii in coborare, inainte ca ei sa dispara intr-un punct de dincolo de ea. Inauntru, piele ca pergamentul si mancarimi, spinari bine frecate cu lotiune mentolata. Tipete inabusite, tinut in brate in cuibusor de caldura, sub pilote. Si dimineata, impingem usa ca sa se deschida, doua trupuri incotosmanate si fortate sa se elibereze intr-o lume in care, de fapt, nu doresc sa intre. Troiene de zapada preschimband nuantele naturii in umflaturi, amintindu-ne sa nu pierdem perspectiva, amintindu-ne ca fiecare lucru are anotimpul sau, amintindu-ne ca timpul trece, si noi la fel, intr-o buna zi. Si, la marginea luminisului, manusile transforma manutele Marei in desene animate, geaca ei cu puf are fermoarul tras pana la nasucul minuscul si o caciula de lana ii protejeaza parul saten si fin, si ne amintim ca suntem toate vii, ca ne iubim una pe alta tot timpul si ca, in cea mai mare parte a timpului, ne si place una de alta, si ca femeile pot creste copii pe lumea asta asa cum respira."