Antidepresiv

Descriere

Judecam usor, iertam greu si iubim tot mai putin. Nu. Nu suntem singuri. Ne-am insingurat. Ce ar fi daca tu, tu, sau tu, ori tu ai face primul pas? Hai, rupe lanturile. Sparge zidurile. Nu iti mai fie teama. Spune te iubesc, mi-e dor de tine, ia-ma in brate, tine-ma strans, imi e teama, ajuta-ma, iarta-ma, hai sa bem o cafea. Hai, imbratiseaza. Pupa. Saruta. Pleaca. Fii bun. Ai compasiune. Asteapta. Ce mai faci? Esti bine? Spune, esti bine? Ce te doare? Sunt aici, nu te teme. Ce iti doresti? Intreaba si spune toate astea. Spune ce simti. Spune mereu adevarul. Priveste-te in oglinda si spune-ti adevarul, oricat ar durea. Vei fi liber. Adevarul e frumos, limpede, te elibereaza. Timpul nostru, aici, e scurt. Nimeni nu ne garanteaza ca apoi mai exista ceva. Asta, viata asta, de acum, e tot ce stim si avem. Nu irosi timpul. Traieste. Bea vin. Mananca prajitura, ciocolata si vata pe bat. Fa sport. Ia un copil in brate si danseaza cu el. Sau ia-te in brate si danseaza cu tine. Dar danseaza. Canta. Cumpara-ti rochia, ori blugii, ori tenisii pe care ii doresti atat de mult. Priveste muntii si inoata in mare, pana haaaat, departe, in larg. Sau stai la mal si fa castele de nisip. Fa dragoste. Simte viata cum curge prin tine. Taci mai mult. Asculta mai mult. In tacere te vei auzi cel mai bine. Nu mai lupta. Abandoneaza-te. si, cel mai important, viseaza. Niciodata, orice s-ar intampla, nu uita sa visezi. (Autoarea)   Ioana Duda este unul dintre cei mai vii oameni pe care i-am cunoscut vreodata. (Cristina Nemerovschi) Fragment din volumul "Antidepresiv" de Ioana Duda: "Multe dintre dramele umane provin din faptul ca oamenii devin sclavii stereotipurilor culturale. Vor sa fie slabi, imbracati, aranjati, inteligenti, pregatiti, interesanti, glumeti ca cei pe care ii vad la televizor ori prin reviste. Bagati pe gat ca modele culturale si sociale. Ca doar nu orice terchea-berchea apare la teveu! Si uite asa, cu ochii beliti prin monitoare ori reviste, oamenii uita ca frumusetea naturii umane consta nu in perfectiune (de cate ori trebuie sa vi se mai repete ca e photoshop? Si, surprise, surprise, cica nu mai e in voga botoxul. Mvai, mie!), care e rece, inumana, ci in perfectibilitate. Linistea vine din contactul cu tine si acceptarea a ceea ce esti. Iar evolutia presupune stradania permanenta de a deveni cea mai buna versiune a ta. Toti sunt prinsi in propria poveste. Iese din ea si intra in a altora doar cel care iubeste cu adevarat. Am vrut si eu sa fiu Alexandra, Adriana, Ramona, Gina, Maria etc. pana am inteles ca nu ala e spilu'. Ci, ce sa vezi, am aflat ca iedutii ma fac fericita si cateii, si caprele, si pisicile bune si prostovane. Si biscuitii simpli, cu dulceata de caise, sau gutui sau capsuni facuta de tata. Si galustele cu prune facute de mama. Si sunt fericita cand imi vad fratele razand si cand ma pupa pe cap, in timp ce crede ca dorm si imi spune ca ma iubeste. Si sunt fericita cand palavragesc cu colegele despre farduri, rochii si sandale ori pantofi. Si cand vorbesc cu Adriana despre carti si cand Diana isi prinde parul in coc sau cu bentita si e asa frumoasa. Si coronitele din margarete si flori de camp. Si oamenii buni, care ajuta alti oameni ori animale necajite. Si femeile frumoase, care rad mult. Sa dansez si sa cant. Si umbrelele cochete, din acelea transparente, pe care sunt desenate pisici. Si cafeaua cu lapte si doua lingurite de zahar. Si sa citesc sambata dupa masa, in pat, cu Lola satula si dormind langa mine, dupa ce am mancat pranzul tot in pat, stand turceste si cu ochii in carte. Si mirosul teilor si sa ma plimb desculta prin oras, padure ori pe plaja. Si sportul ma face fericita. Si ma mai face fericita branza proaspata, putin sarata, cu rosii coapte, dulci si zemoase."