Fără mine

Descriere

 Personaje induiosatoare, o femeie gata sa lase totul in urma pentru a se redescoperi. O lume in care iertarea, maturizarea, intelegerea trecutului si descoperirea de sine contureaza povestea personajului principal, Maribeth Klein. Gayle Forman este un fin observator al naturii umane, iar romanul sau irezistibil aduce in discutie ambivalenta faptului de a fi mama in ziua de azi, si pune intrebarea: ce se intampla cand o femeie in toata firea fuge de acasa? Aceasta poveste surprinzatoare, plina de compasiune, trezeste la viata fanteziile secrete si vinovate ale multor femei. - People Magazine  In primul sau roman pentru adulti, Gayle Forman nu se sfieste sa puna intrebari dificile. Cartea este amuzanta, dar te va face sa iti pui multe probleme; cititorii o vor insoti pe Marybeth in calatoria sa, chiar si atunci cand aceasta face un lucru de neconceput: isi abandoneaza copiii. - Family Circle  Romanul lui Gayle Forman este un basm pentru adulti si, ca orice basm, aduce in prim-plan temerile si visurile oamenilor, impartasind, in acelasi timp, si o serie de lectii de viata. - Minneapolis Star-Tribune         Fragment din romanul: "Fara mine" de Gayle Forman       "O saptamana mai tarziu, Maribeth fu externata. Nu se simtea nici pe departe pregatita pentru asta. Asa fusese si ultima oara cand iesise din spital, dar, cel putin pe-atunci, simtea ca ea si Jason sunt o echipa.     - Ne lasa singuri cu ei, glumise Jason in legatura cu gemenii. Am mai exersat cu Skylark-ull lui tata.     In acel moment, era complet singura.     - Trebuie sa-ti spun ceva, rosti Jason in timp ce Maribeth statea intr-un carucior cu rotile si astepta un taxi.     Era ceva in tonul lui. Daca nu ar fi fost proaspat externata dupa o operatie pe cord deschis, Maribeth s-ar fi gandit ca avea sa-i recunoasca o aventura.     - Ce? intreba Maribeth cu precautie.     - Stii ca ti-am promis ca te tin ca intr-o bula, cand erai in spital, ca sa nu-ti faci griji pentru nimic?     - Da.     - Ei, am facut cate ceva. Cat ai stat tu in bula.     Lui Maribeth ii lua un moment sa-si dea seama ce voia sa spuna. Era aproape sigura c-ar fi preferat aventura. Clatina din cap.     - Nu cred.     - N-am adus-o la spital. Nici nu ti-am spus de ea.     - Iar ai vrut sa scapi usor.     - Sa scap usor? Am zis sa cer ajutor?    - Cu ce ne-ajuta maica-mea?     - Pai, e o pereche de maini in plus. Iar gemenii o adora.     - Perfect. Copiii au ocazia sa se distreze cu buni, iar eu am ocazia sa am grija de-o a treia persoana.     Ar fi vrut sa spuna „a patra persoana", dar nu zise nimic.     In timp ce taxiul se indrepta rapid catre centru, Maribeth voia sa se intoarca, sa mearga inapoi la spital. In zilele bune, avea nevoie de toata forta mentala ca sa-i reziste maica-sii, iar asta nu era una dintre zilele ei bune.     Jason o atinse usor pe umar.     - Esti bine?     - Stii ca ma tot intrebi de ce astept sa pice si celalalt pantof? intreba ea.     El incuviinta.     - Ei, uite, de-asta.     BUN VENIT ACASA , MAMI! FA-TE BINE REPEDE! scria pe afisul din hartie creponata lipit de usa de la intrare.     Era pe cale sa-si revada copiii. Nu-i mai vazuse, de o saptamana, decat prin filmuletele pe care Jason le facea in fiecare zi cu teIefonul, ca sa-i arate ca sunt in regula. Dorul de ei o chinuia, primitiv, animalic. Dar in acel moment, stand in fata usii, era paralizata de groaza. Poate ca n-ar fi trebuit sa-i ceara lui Jason sa nu-i duca in acea zi la gradinita.     Jason deschise usa.     Pe masa de la intrare era o vaza cu crini, langa un morman de scrisori. Groaza i se adanci.     - Maribeth, tu esti? o auzi strigand pe mama ei.     Groaza si mai profunda.     - Eu sunt, raspunse ea.     - Liv, Oscar, ati auzit? Mami a venit acasa!”