Scrisori din insula Guernsey

Descriere

Un dar pentru cititorii pasionati, o intoarcere nostalgica in lumea indragita a lui Shakespeare, a lui Jane Austen sau a surorilor Bronte.   In ianuarie 1946, intr-o Londra care abia iese din umbra celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Juliet Ashton cauta un subiect pentru noua ei carte. Cine s-ar fi gandit ca il va gasi in scrisoarea unui barbat necunoscut, de pe insula Guernsey? Cei doi incep un fascinant schimb de scrisori despre lumea excentrica in care traieste barbatul misterios.   Pentru a scapa de tragedia ocupatiei germane, barbatul si prietenii lui inventeaza un club de lectura cu cei mai neobisnuiti membri, de la crescatori de porci si fermieri la frenologi, toti mari iubitori de literatura. Si toti ii trimit lui Juliet povestile lor de zi cu zi.   Plin de mult umor si caldura, romanul reprezinta o oda adusa cuvantului scris si felului in care el apropie oamenii.   O bijuterie… incisiva si cu observatii extraordinar de fine. O capodopera fragila despre dragoste, razboi si despre marele ajutor pe care ti-l dau cartile bune si prieteniile adevarate. - People Fragment din roman: "Draga domnule Adams, De unde ati stiut ca, dintre toate florile care exista pe pamant, mie cel mai mult imi place liliacul alb? Si ce fericita sunt acum cand am un buchet chiar pe masa mea de lucru. Este superb si ma bucur nespus ca mi l-ati trimis - ador delicatetea acestor flori, parfumul lor suav si incantator. Cat despre surpriza pe care mi-ati facut-o, ce sa mai vorbesc? La inceput mi-am zis: De unde naiba o fi facut rost de liliac in februarie? Apoi mi-am adus aminte ca, spre norocul lor, Insulele Canalului au parte de curenti calzi, care imblanzesc clima. Dis-de-dimineata mi-a batut in usa domnul Dilwyn cu darul de la dumneavoastra. Zicea ca a venit la Londra pentru ca are niste treburi la banca. M-a asigurat ca nu l-a deranjat absolut deloc sa-mi aduca florile si ca macar atat sa poata face pentru dumneavoastra ca sa se revanseze pentru sapunul pe care i l-ati daruit doamnei Dilwyn in timpul razboiului. Spune ca sotia dumnealui plange si acum cand isi aduce aminte de sapunul acela. Este un om foarte dragut si imi pare tare rau ca n-a avut timp sa bea o cafea cu mine. Multumita interventiei dumneavoastra, am primit scrisori lungi si incantatoare de la doamna Maugery si Isola Pribby. Habar neavusesem ca nemtii va interzisesera sa primiti orice jel de vesti din exterior si ca nici macar scrisorile nu ajungeau la locuitorii din Guernsey. Si am fost foarte surprinsa. Desi n-ar fi trebuit - stiam ca Insulele Canalului fusesera ocupate, dar niciodata nu m-am gandit ce anume presupunea asta. Ignoranta deliberata as numi eu acest refuz inconstient al meu de a reflecta asupra realitatii. Asa ca plec la Biblioteca din Londra ca sa ma instruiesc. Cladirea a fost serios avariata de bombardamente, dar podelele au fost reparate, toate cartile recuperate se afla din nou pe rafturi si stiu ca acolo se afla o colectie imensa, cu toate numerele din The Times, din 1900 si pana ieri. Asa ca am sa ma apuc de studiat temeinic perioada ocupatiei germane. De asemenea, imi doresc sa gasesc si niste carti de calatorii sau de istorie in care sa se vorbeasca despre Insulele Canalului. Este adevarat ca, in zilele senine, puteti vedea masinile de pe coasta franceza? Asa scrie in enciclopedia mea, dar am cumparat-o dintr-un anticariat cu doar patru silingi si n-am prea mare incredere in informatiile din ea. Tot de acolo am aflat ca insula Guernsey are „aproximativ sapte mile lungime si cinci latime", iar populatia numara „circa 42 000 locuitori". Informatii extrem de utile, ce sa zic, dar vreau sa aflu mai multe. Domnisoara Pribby mi-a spus ca prietena dumneavoastra, Elizabeth McKenna, a fost trimisa intr-o inchisoare de pe continent si ca nu s-a intors inca. Vestea asta mi-a taiat rasuflarea. De cand am primit scrisoarea dumneavoastra in care mi-ati povestit despre cina cu friptura de porc, tot continui sa mi-o imaginez acolo, pe insula. Chiar fara sa fiu constienta de asta, ma asteptam sa si primesc o scrisoare de la dumneaei intr-o buna zi. Imi pare foarte rau. Sper sa se intoarca acasa cat de curand. Va multumesc inca o data pentru flori. A fost un gest minunat. A dumneavoastra, Juliet Ashton "