Daniel, al rugăciunii

Descriere

Literatura romana de dupa Tudor Arghezi cunoaste putine viziuni de o forta veterotestamentara. Daniel, al rugaciunii este aruncat in plina criza, pe un itinerar al spaimei si deznadejdii in fata mortii, avand credinta ca unica lumina calauzitoare. (...) In poezia publicata dupa 1989, Daniel, al rugaciunii sta alaturi, ca valoare, de Levantul lui Mircea Cartarescu, de Arta Popescu a lui Cristian Popescu si de Ieudul fara iesire de Ioan Es. Pop. - Mihai Iovanel Fragment din volum: "UNDE ESTE DUMNEZEUL TAU?  La inceput n-am izbutit sa Te iubesc decat din frica. Din cea mai cumplita si gretoasa frica de moarte atat Te-am iubit!    Diminetile — pe vremuri — ma trezeam intr-un iezer de sudoare. Iar frica de moarte. Moartea. Si neputinta. Isi scarpinau boturile    De maruntaiele mele.    Dar astazi, spre oras, la vanatoare ma strecor agil Si fara sageti. Si, tot dinspre oras, si fara sageti, ma intorc. Dar cu tolba plina.    Fata mea de fugar ai transformat-o astazi intr-o fata frageda. Fara cute.   Precum o piele de toba. Care bate Si pretutindeni rasuna. Iar tam-tam-ul ei anunta ca binecuvantarea Ta Iehova ma invaluie.    Si ca peste causul oaselor mele Ai revarsat o putere de tigru.(...)"