A patra putere

Descriere

Un roman magnific, plin de actiune, asemenea lui CAIN si ABEL. Richard Armstrong, fiul unui taran analfabet jinduieste dupa avere si statut social. Keith Townsend, vlastarul unei familii bogate si respectate descopera ca poti fi puternic si in anonimat. Totusi, ei au o trasatura comuna: amandoi sunt jucatori patimasi, gata sa riste totul in batalia pentru controlul celui mai mare imperiu de presa din lume. Doar unul din ei invinge.   Fragment din volumul "A patra putere" de Jeffrey Archer"   "St. Andy. 12 septembrie 1945  Zorii unei noi republici    "Aboliti sistemul Honours" suna titlul editorialului din cel de-al treilea numar al lui St. Andy. In opinia redactorului, sistemul Honours nu era bun decat pentru a permite unei adunaturi de politicieni nesarati sa-si aroge titluri pe care nu le meritau. "Aproape intotdeauna, diplomele sunt obtinute de cei care nu le merita. Aceasta etalare ofensatoare de impaunari false e doar un alt exemplu al mostenirii imperiului colonial si trebuie sa inceteze. Vom arunca acest sistem invechit in pubela istoriei." Mai multi colegi de-ai lui ii scrisera la redactie, atragandu-i atentia ca si tatal lui acceptase sa fie innobilat "pe incredere" si ca ultima fraza din articol era un plagiat. Keith nu avu cum sa afle ce opinie exprimase directorul la sedinta saptamanala, pentru ca el si Penny nu mai vorbeau. Duncan Alexander si altii il priveau deschis ca pe un tradator al propriei clase sociale. si, spre necazul tuturor, lui Keith nu parea ca-i pasa deloc de parerea lor. Spre finalul trimestrului, incepu sa se intrebe daca nu va fi chemat la armata mai degraba decat la Oxford. Cu toate indoielile, nu mai lucra dupa-amiezele la Courier, ramanand sa invete, si-si dubla eforturile cand tatal lui ii promise o masina sport daca va trece examenele. Gandul de a-i dovedi directorului ca nu avea dreptate si de a avea si masina lui era de o atractie irezistibila. D-ra Steadman, care-i ramasese instructoare in serile lungi, paru sa se mire ca i se cerea sa-i dubleze volumul de teme. Cand reveni Ia St. Andrew's pentru ultimul trimestru, Keith se simtea in stare sa faca fata si examinatorilor, si directorului; suma pentru construirea unui nou pavilion nu mai avea nevoie decat de o suta de lire pentru a fi completata, asa ca se hotari sa-si anunte succesul in ultimul numar din St. Andy. Spera ca, astfel, directorul va inchide ochii la un alt articol despre abolirea monarhiei, pe care voia sa-l scrie in numarul viitor. "Australia n-are nevoie sa fie condusa de o familie de burghezi germani care locuieste Ia o departare de peste zece mii de mile. De ce sa trecem de jumatatea secolului 20 incurajand un astfel de sistem elitist? Hai sa ne descotorisim de ei", trambita editorialul, "si de imnul national, de steagul englez si de lira. Dupa terminarea razboiului, Australia va trebui sa se declare republica." Dl. Jessop isi stranse buzele, iar Melbourne Age ii oferi lui Keith 50 de lire sterline pentru articol, o suma pe care i-a fost foarte greu s-o refuze. Duncan Alexander lansa zvonul ca aflase de Ia cineva din anturajul directorului ca ar fi fost mare minune ca Townsend sa scape neexmatriculat pana la sfarsitul trimestrului."