Darul lui Jonas PB

Descriere

    Roman castigator al Medaliei Newbery     Lumea in care traieste Jonas pare a fi una perfecta. Totul e sub control. Frica, suferinta si razboiul au disparut. Nimeni nu are de facut vreo alegere. Fiecarei persoanei i s-a desemnat un rol in cadrul comunitatii, iar conducatorii ei iau toate deciziile, fara a face vreo greseala. Dar destinul si misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalti.     „Roman puternic si provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranta generatii de tineri sa citeasca si sa gandeasca.“ - New York Times      Fragment din volumul "Darul lui Jonas" de Lois Lowry:     „— Eu sunt Jonas.     — Stiu. Bine-ai venit, Primitor al Memoriei.     Jonas il recunoscu pe barbat. Era Varstnicul care paruse detasat de ceilalti in timpul Ceremoniei, cu toate ca fusese imbracat cu aceleasi haine speciale pe care le purtau doar Varstnicii.     Jonas se fastaci uitandu-se in ochii aceia de culoare deschisa care erau la fel cu ai lui.     — Domnule, te rog sa ma ierti pentru neputinta de-a intelege...     Astepta, insa barbatul nu-i raspunse prin formula standard de acceptare a scuzelor. Dupa o clipa, Jonas continua.     — Dar am crezut - vreau sa spun, cred, se corecta el, amintindu-si ca daca exista un moment in care exprimarea corecta era capitala, acesta era momentul, in prezenta acestui om, ca tu esti Primitorul de Memorie. Eu sunt doar - ma rog, mi s-a dat o insarcinare, adica am fost ales, ieri. Nu sunt absolut nimic. Nu inca.     Barbatul il privi ganditor, fara sa scoata un cuvant. Era o privire in care se-adunau interesul, curiozitatea, preocuparea si poate chiar un strop de compasiune.     In cele din urma, barbatul vorbi.     — Incepand de azi, din clipa asta, cel putin pentru mine, tu esti Primitorul. Eu am fost vreme-ndelungata. Foarte, foarte indelungata. Iti dai seama si singur, nu?     Jonas incuviinta din cap. Barbatul avea pielea zbarcita, iar ochii lui, desi patrunzatori prin lumina lor neobisnuita, pareau obositi. Carnea din jurul lor se invinetise in cearcane rotunde.     — Imi dau seama ca esti foarte batran, raspunse Jonas respectuos.     Batranilor li se arata intotdeauna cel mai profund respect.     Barbatul zambi. Isi atinse carnea lasata de pe chip cu un aer amuzat.     — De fapt, nu sunt chiar atat de batran pe cat par, ii se el lui Jonas. Slujba asta m-a-mbatranit. Stiu ca arat de parc-ar trebui sa fiu programat azi-maine pentru punerea pe liber. Insa in realitate mi-a ramas destul de mult. Oricum, m-am bucurat cand te-au ales. Le-a trebuit ceva timp. Esecul alegerii trecute s-a produs acum zece ani, iar energia mea incepe sa. scada. Am nevoie de toata puterea pentru pregatirea ta. Avem de indeplinit o munca grea si dureroasa, noi doi. Te rog, asaza-te, adauga el, facand semn spre scaunul din apropiere.     Jonas se instala pe scaunul pe care se gasea o perna moale. Barbatul inchise ochii si vorbi mai departe.     — Cand am devenit Doispear, am fost ales, la fel ca tine. Si eram la fel de ingrozit cum sunt sigur ca esti si tu acum.     Deschise ochii pentru o clipa si se uita fix la Jonas, care dadu din cap. Ochii batranului se inchisera la loc.     — Am venit chiar aici, in camera asta, sa-mi incep pregatirea. A trecut foarte mult de-atunci. Primitorul de inainte mi s-a parut la fel de batran cum iti par eu tie. Si era la fel de obosit cum sunt eu astazi.     Se apleca dintr-odata in fata, deschise ochii si zise:     — Poti sa pui intrebari. Am foarte putina experienta in ceea ce priveste prezentarea procesului. Si e interzis sa vorbesti despre el.     — Stiu, domnule. Am citit instructiunile, spuse Jonas.     — Asa ca s-ar putea sa omit sa lamuresc lucrurile asa cum s-ar cuveni, chicoti barbatul. Slujba mea e importanta si se bucura de-o pretuire enorma. Dar asta nu inseamna ca sunt perfect, iat cand am incercat in trecut sa pregatesc un succesor, am dat gres. Te rog sa pui orice intrebari ti-ar putea fi de folos.”