DARUL LUI JONAS (CARTILE DE AUR 17)

Descriere

Castigatoare a Medaliei Newbery, cea mai cunoscuta distopie din literatura pentru copii ne indeamna sa exploram importante teme politice si sociale.
Lumea in care traieste Jonas pare a fi una perfecta. Totul e sub control: raul a disparut, nimeni nu are de facut vreo alegere. Fiecarei persoane i s-a desemnat un rol in cadrul comunitatii, iar conducatorii ei iau toate deciziile, fara a face vreo greseala. Care va fi insa destinul lui Jonas?

    Fragment din roman:       „La inceput, Jonas nu simti nimic neobisnuit - doar atingerea usoara a mainilor barbatului pe spatele lui gol.     Incerca sa se destinda, sa respire egal. In camera se lasase o liniste deplina si, pentru o clipa, Jonas se temu c-ar putea sa se faca de ras chiar acum, in prima zi de pregati adormind.     Pe urma il apuca tremuratul. Isi dadu seama ca atingerea mainilor era dintr-odata rece. In acelasi timp, tragand aer in piept, simti ca nici aerul nu mai era la fel si ca insasi respiratia lui era rece. Se linse pe buze, si facand asta, limba lui dadu de aerul racit pe nepusa masa.     Era de-a dreptul uimitor, dar de data asta Jonas nu se simti catusi de putin infricosat. Deborda de energie, asa ca inspira din nou, simtind cum ii intra aerul inghetat in plamani. In acelasi timp, simti un curent rece care i se invarteji in jurul trupului. Il simti suflandu-i peste mainile intinse pe langa corp si pe spate.     Se parea ca atingerea mainilor batranului disparuse.     In clipa aceea, deveni constient de o senzatie cu totul noua: impunsaturi? Nu, fiindca erau blande si nu dureau. Puncte mici, reci si usoare ca niste pene ii acopereau corpul si fata. Scoase limba din nou si prinse unul dintre ele. Punctul se facu nevazut imediat, dar Jonas mai prinse unul si inca unul. Senzatia il facu sa zambeasca.     O parte a constiintei lui stia ca era in continuare intins pe patul din Anexa. Cu toate acestea, o alta parte a fiintei lui statea acum in capul oaselor, iar el simti ca nu mai statea pe cuvertura moale si brodata, ci era asezat pe o suprafata neteda si tare. Mainile lui tineau acum (desi in acelasi timp ii atarnau inerte pe langa corp) o franghie aspra si uda.”