Război și pace (2 volume)

Descriere

Colectia Corint Clasici ai literaturii universale aduce o noua carte memorabila in bibliotecile adultilor pasionati de literatura clasica: Razboi si pace (vol. I si II) de Lev Tolstoi. Ma pasioneaza istoria lui Napoleon si Alexandru. Ideea de a scrie o istorie psihologica − romanul lui Napoleon si Alexandru −, constiinta posibilitatii de a face un lucru mare m-a cuprins acum ca un nor de bucurie. Toata marsavia, toata vorbaria, toata nebunia, toate contradictiile din sufletul oamenilor care i-au inconjurat si din ei insisi... - Lev Tolstoi "Razboi si pace" a avut o geneza agitata si poarta amprenta creatorului sau sfasiat fara incetare de tendinte conflictuale. Romanul a devenit terenul de manifestare a zbuciumului interior, a carui evolutie, opunand mereu esentialul artificialului, va substitui realul si viziunea exterioara cu parerea subiectiva si rezultatul viziunii interioare. Fidel propriilor exigente, Tolstoi a facut din Razboi si pace o capodopera a literaturii universale, imprimandu-i un caracter profund uman. - Jean Thieulin Carte recomandata de Nicu Alifantis in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".      Fragment din volumul I:       „Zicand acestea, Napoleon se intoarse sa-l intampine pe maresalul Lannes, care, zambind si scotandu-si palaria, se apropie de imparat ca sa-l felicite pentru victorie.     Mai departe, printul Andrei nu-si mai amintea nimic: durerea cumplita pricinuita de asezarea pe brancarda, de clatinarile din  timpul transportului si de sondajul ranii la postul de prim ajutor il facusera sa-si piarda cunostinta. Isi reveni din lesin doar spre sfarsitul zilei, cand, impreuna cu alti raniti rusi si ofiteri captivi, era dus la spital. In timpul acestei deplasari se simti ceva mai inviorat, putu sa priveasca in jurul sau si chiar sa vorbeasca.     Primele cuvinte ce le auzi cand isi reveni fura acelea ale ofiterului francez - conducatorul convoiului, care spunea repezit:     - Trebuie sa ne oprim aici: indata o sa treaca imparatul; o sa-i faca placere sa-i vada pe acesti domni prizonieri.     - Astazi au fost luati atatia prizonieri, aproape toata armata rusa, incat, fara indoiala, i s-o fi facut lehamite, spuse un alt ofiter.     - Totusi! Uite, acesta, cica, este comandantul garzii imparatului Alexandru, zise cel dintai, aratand spre un ofiter rus intr-o uniforma alba de cavalerguard.     Bolkonski il recunoscu pe printul Repnin, pe care il intalnise in societate la Petersburg. Alaturi de el - un alt ofiter ranit din garda calare, un baiat de nouasprezece ani.     Bonaparte sosi in galop si se opri langa ei.     - Cine-i mai mare in grad? intreba el vazandu-i pe prizonieri.      Ii fu aratat colonelul, printul Repnin.     - Dumneata esti comandantul regimentului de cavalerie din garda imparatului Alexandru? intreba Napoleon.     - Am comandat un escadron, raspunse Repnin.     - Regimentul vostru si-a facut cu cinste datoria, spuse Napoleon.     - Lauda unui mare comandant de osti este cea mai frumoasa recompensa pentru un soldat, zise Repnin.”