Istorie la purtator. De la Adam la Apple

Descriere

Contele Alexander von Schonburg, jurnalist monden si scriitor, s-a nascut la 15 august 1969 si este fiul contesei Beatrix Szechenyi de Sarvar-Felsovidek si al contelui Joachim von Schonburg-Glauchau. Din anul 1999 este casatorit cu printesa Irina Verena de Hessa, nepoata printului Christoph de Hessa si stranepoata reginei Elisabeta a II-a. Impreuna au trei copii: Maria-Letitia, Maximus Carolus Joachim Maria si Valentin Polykarp Joseph Maria. Sunt descendenti directi ai reginei Victoria si stra-stra-stranepoti ai printesei Margareta de Prusia, mezina imparatului Frederic. Din pricina confesiunii lor catolice, copiii au fost exclusi de la succesiunea la tronul britanic. 4 , 5   M I L I A R D E   D E   A N I   P E   R E P E D E - I N A I N T E Popoare si populatii, sminteala si intelepciune, razboi si pace, marire si decadere, arta, religie si arhitectura, ingeri si monstri, idei briliante si rateuri de geniu, cele mai statornice erori si cele mai formidabile inventii, care din pacate nu ne-au adus fericirea. „Monstrii exista cu adevarat, dar ei sunt prea putini ca sa devina periculosi. Mai periculosi sunt oamenii normali.“ - PRIMO LEVI „Am cunoscut in lagar oameni care ucideau alti oameni cu harnicie si daruire de sine, isi denuntau aproapele cu altruism, constiinciozitate si punctualitate, oameni care aplicau tortura onest si vrednic, dovedind permanent o exemplara ordine si rigoare.“ - ANDRZEJ SZCZYPIORSKI, supravietuitor din lagarul de concentrare de la Sachsenhausen Un Hitler, un Napoleon, un Jan van Leiden, un Idi Amin, un Pol Pot nu reprezinta anormalitatea. Nu sunt exceptii. Exceptia sunt cei care, cand situatia o cere, apara demnitatea omeneasca impotrivindu-se consimtamantului unanim. Pictura care ne intereseaza este Scoala din Atena, una dintre cele patru mari fresce din aceasta biblioteca. Iulius dispunea de doua sute douazeci de volume. Stim cu atata precizie datorita listei de inventar pe care o avem la dispozitie. Cartile erau impartite pe patru tematici – teologie, filozofie, drept si poezie – asezate ordonat pe rafturi sub fresce care oglindeau subiectul. In fresca de deasupra raftului de filozofie, Rafael a reprezentat o imaginara Scoala din Atena, un fel de toga-party la care iau parte toti marii ganditori care au trait vreodata. Sunt aproape saizeci de persoane, alcatuind o istorie intelectuala, de la primii persani pana la Atena antica. Sunt prezenti chiar si un invatat musulman si o femeie. In centru stau de vorba Platon si Aristotel (care au trait, de fapt, la distanta de o generatie). Platon arata cu degetul spre inaltimi, iar mana lui Aristotel este indreptata mai degraba in jos. Ar fi prea putin spus ca aparitia celor doua superstaruri ale filozofiei grecesti la dimensiuni uriase, in mijlocul Vaticanului, a avut o semnificatie „epocala“. ...Trebuie sa nu uitam nicio clipa ca acesti adevarati printi ai artelor din Renastere erau si mari maestri ai self-promotion-ului. Totul era nou! Tabula rasa! Resetare! Ne dam in vant dupa asemenea formule simple, atragatoare, si ne lasam usor orbiti de ele. Rafael era stapan nu doar peste un atelier mare, plin de artisti care lucrau in numele lui, ci si peste o armata de specialisti in PR, platiti de el sa-i raspandeasca faima in lume. Atunci cand prelua un contract, fie picturile din Vatican, fie camerele private ale bancherului Chigi din Villa Farnesina, nu trebuie sa ne imaginam un artist trudindu-se concentrat, de unul singur. Demersul artistic capata amploarea si dinamica unei superproductii hollywoodiene de astazi, cu un Rafael intruchipat de Steven Spielberg – ca producator, regizor si impresar, diriand o uriasa scoala de artisti. Iata un aspect prin care Renasterea reprezinta indubitabil un punct de cotitura: atunci s-a petrecut schimbarea de statut a artistului, tot mai putin mester si tot mai mult superstar. Fragment din carte: "ATENA Prin ce se distinge aceasta civilizatie aflata departe de centrul de atunci al lumii? In mileniul I inainte de Hristos, cand Grecia apare pentru prima oara in cartile de istorie, Babilonul parcursese trei mii de ani de istorie, dinastiile din China ajunsesera in jurul anului 1000 i. Hr. la cea de-a cincizecea generatie, iar pentru imperiul egiptean si cel persan Atena abia daca reprezenta pe harta cat un punct lasat in urma de o musca. Acel punct merita totusi interesul, deoarece este izvorul culturii occidentale, care a cuprins si a modificat intregul glob. Spiritul european care a supus lumea — in bine si in rau — este spiritul Atenei. Atena este prototipul orasului european, occidental, vestic. Nu este o coincidenta ca orasele din intreaga lume s-au straduit sa copieze arhitectura Atenei. Exista un concept care defineste modul de viata citadin: urbanitatea. Atena este o chintesenta a urbanitatii. De fapt, ar trebui sa se cheme astinitate; urbs este termen latin, iar romanii nu au facut decat sa copieze ideea de urbanitatea de la greci. Cand grecul spunea „asty", adica oras — asa cum o face si astazi nu se referea la temple sau la zonele administrative, ci la acele cartiere unde se desfasura viata de zi cu zi, unde exista forfota si un permanent contact cu lumea din jur. Atenienii nu erau deloc interesati de viata la tara. Exista un dialog vesel al lui Socrate pe aceasta tema, in care povesteste ca a plecat intr-o excursie impreuna cu un prieten, care a remarcat ca el se simtea oarecum stanjenit in mijlocul naturii. Socrate era un tip cerebral: „Te rog sa ma ierti, dragul meu. Eu sunt un om studios, iar campurile si copacii nu vor sa ma invete nimic, spre deosebire de oraseni." Bietul de el, simtea lipsa furnicarului din oras. Atenian get-beget. In perioada ei de inflorire, Grecia antica nu insemna desigur doar Atena, ci un manunchi de orase diferite, pe care le unea, mai presus de orice, setea lor de intrecere. La greci nu exista nimic in afara unei competitii: nici teatrul, nici dezbaterile, nici jocurile, nici cursele de care, nici sportul. Premiile Oscar, song contests de orice fel, campionate mondiale de fotbal, germanii/romanii au talent, top models, Vogue Talent Contest — pornirea adanc inradacinata in cultura noastra de a fi cel mai stralucit, cel mai frumos, cel mai celebru face parte din mostenirea greceasca. Si atractia fata de vedete tot de la greci ni se trage. Castigatorului de jocuri olimpice suficient de carismatic sa inspire entuziasm in jurul sau i se inchinau imnuri si poeme — adica deveneau idoli pe YouTube, dupa cum am zice astazi, umpland toate canalele de social media. "