Sfântul Ioan Gură de Aur

Descriere

    Sfantul Ioan Gura de Aur ocupa un loc aparte in randul celor care au consolidat Biserica si au ajutat-o sa depaseasca obstacolele intreaga, au limpezit intelegerea adevarurilor de credinta, au invatat, au propovaduit si au scris, au luptat si s-au jertfit pentru Biserica.     El a fost victima celor ce dezonorau Biserica, transformand-o intr-un teatru al luptelor si al ambitiilor personale. Nu s-a injosit niciodata sa ia parte la intrigile din jurul sau si, desi pe altii i-a aparat si i-a salvat din ghearele mortii, nu a luptat pentru propria-i aparare, ci s-a lasat sacrificat pentru a oferi un exemplu de viata crestina celor ce aveau urechi sa auda, pentru ca Domnul Hristos sa nu fi murit in zadar, pentru a-i ajuta pe altii sa se mantuiasca. Sacrificiul Domnului i-a fost exemplu si, ca un miel, asemenea Mielului Hristos, s-a jertfit la randul sau in smerenie deplina.     Sa luam aminte si sa-l rugam: „Sfinte Ioan Gura de Aur, lumineaza mintea noastra cu dumnezeiestile tale invataturi si ajuta-ne sa ajungem intotdeauna la inaltimea gandului smerit, spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire!”      Fragment din volum:       “15. Mania imparatesei Eudoxia        Daca, la inceput, relatiile cu familia imperiala au fost bune, iar Sfantul a laudat-o in omilii pe imparateasa pentru credinta ei (Eudoxia participase la procesiunile de noapte, sprijinise politica antieretica a imparatului, participase la procesiunea aducerii moastelor Sfantului Foca), pe masura ce arhiepiscopul critica desertaciunea si podoabele feminine, a inceput sa se simta vizata si sa se supere. Or, imparateasa domnea de fapt in imperiu; Arcadius era un imparat slab, indolent, aflat sub influenta ei chiar de la inceputul domniei. Imparateasa avea suita ei de oameni de curte, cu ajutorul carora tesea intrigi: trei prietene din inalta nobilime, carora istoria le-a pastrat numele, Eugrafia, Marsa si Castricia; numerosi avocati, nobili, functionari, chiar si membri ai clerului, gata de orice pentru a obtine avantaje si putere. Orgoliul imparatesei se marise pe masura ce ii crestea influenta...     In toamna anului 401 si la inceputul lui 402, anumite evenimente au incordat si mai mult relatiile cu familia imperiala. Se spune ca un nobil, Teognost, ar fi fost parat catre familia imperiala ca ar fi vorbit-o de rau pe imparateasa. Astfel de denunturi erau numeroase in epoca, fiind un prilej de a te descotorosi de un dusman, caci era considerata o “crima de lezmajestate” si era pedepsita aspru. Teognost a fost exilat la Tesalonic, iar averile sale, confiscate. Numai o vie a fost lasata sotiei, pentru intretinerea ei a copiilor. De suparare, Teognost a murit in curand.     Vaduva s-a dus sa caute ajutor si alinare la Sfantul Ioan, care i-a randuit sa primeasca mancare zilnic de la cantina pentru straini pe care o infiintase. Dar se pare ca Eudoxia a aflat si a vrut sa se razbune; deja il considera pe patriarh o persoana indezirabila. De aceea, trecand pe langa via cu pricina, a mancat un strugure din ea. Un obicei stravechi hotara ca, daca imparatul sau imparateasa manca struguri dintr-o vie, aceea devenea proprietate imperiala, iar fostul proprietar era despagubit. Vaduva a alergat la arhiepiscop, rugandu-l sa intervina sa i se dea via inapoi."