Îți scriu din Mont i Real

Descriere

    Scrisori din trecut. Scrisori pentru viitor. Scrisori catre sine. Scrisori catre tine. Scrisori din inconstient. Scrisori pentru prezent. Povestile autorului ne amintesc de "Iubirile caraghioase" ale lui Kundera, iar arhitectura textului ne poarta parca de la psihoza "Spumei zilelor" a lui Boris Vian, pana la "Elefantul a disparut" al lui Murakami si inapoi la lumea iubirii ce nu va mai fi, din "Scrisorarul" lui Mihail Siskin.     In 2008, Mihnea Urs a decis sa treaca Atlanticul, pentru a ajunge in orasul idolului sau din copilarie, Leonard Cohen. Acolo, in Montréal, a studiat performance theatre la Concordia University. in 2012 a publicat romanul "Cu capul in Non".     "Iti scriu din Mont i Real" este cel de-al doilea roman al sau.      Fragment din volum:       “Se pune Yannek primul sa stea in cap. Hopa sus, hopa sus, nu reuseste defel sa-si azvarle picioarele in sus din pozitia aia. Il apuc de trening sa-l trag, nimic, cade la loc cu varfurile in podea. Ma uit in jur la ceilalti. Individul numit Mathew statea lat pe burta gafaind, iar Prince Charming statea doar in crestet, fara maini, si se invartea cu viteza. Zic catre Yannek: „Ia-ti avant tare, ca nu pici, te prind eu pe partea asta". Chestia cu prinsul si cu increderea nu merge deloc in scoala asta. De ce zic asta? Pentru ca impinge asta, bai, tata, in podea cu atata vana, ca tot ce am mai vazut a fost calcaiul lui si apoi am simtit izbitura strasnica drept in fata mea. Duc naucit mana la nas, o iau plina de sange. Colegele se intorc speriate ca clostile si nu pricep de ce sunt plin de sange si asta e pe jos trantit inca. „Ne-am batut", explica serios Yannek, in timp ce se ridica, astfel incat momentul de nedumerire sa mai persiste. Iata, sunt din nou centrul atentiei si al OMG-urilor din cauza vatamarii corporale personale.     „I'm OK, I'm OK, I'll be back", strig eu iesind in fuga catre baie. Yannek nu dadea niciun semn de remuscare, statea doar si radea ca un Butthead, cand toti erau consternati si ingrijorati de nasul meu spart. Mai mult decat toti era ingrijorata Sandrine, o quebecoasa inalta, slaba, cu o figura lunga si cabalina. Tot restul zilei s-a interesat de starea mea si mi-a oferit servetele si emotii. Cu Sandrine am tot interactionat eu, caci din toata curtea asta de closti, aceasta barza silfida cu trasaturi clare si dinti lungi m-a tot inspirat intr-un fel aparte. Dar acum, ca interactiunea a fost intre mana ei tinand un servetel si buza mea sangeranda, pupila mi-a pulsat mai cu pasiune privind-o.”