Filosofia vinului

Descriere

„Volumul se afla undeva la limita dintre eseu, scriere confesiva, text retoric, filosofie si hermeneutica. Autorul scrie cand direct, ca dintr-o suflare, cand cu elegante volute stilistice. Cand lauda vinul in care vede o licoare divina, cand discuta cu nonsalanta despre religie, cand condamna virulent ateismul. Volumul este in egala masura un compendiu al vinurilor, o enciclopedie in miniatura despre cum, cat si de ce trebuie sa bei vin, dar si o fermecatoare oda inchinata vietii in general si micilor placeri de zi cu zi.“ - Razvan Nastase „Arta creatiei si a autodesavarsirii cere un simt al umorului - acesta a fost principiul dupa care Hamvas a creat si a trait, neluandu-se niciodata prea in serios. Astfel, limbajul mistic al scrierilor sale, tonul sobru revelator, sentintele grave - toate ascund in intimitatea lor un umor senin […]. Coloratura sever-critica si tenta didactica trebuie tratate cu precautie, asadar sa ne apropiem de Hamvas cu acel sanatos haz de necaz cu care privea el tot ce-l inconjura si tot ce devenea subiect al scrierilor sale. La urma urmei, spiritul critic al lui Hamvas si umorul lui se reduc la un singur lucru: iubirea - iubirea lui fata de om, fata de lume, fata de Dumnezeu. Tot cu iubire merita sa citim si cartea de fata. Filosofia vinului este o carte a bucuriei, plina de umor si de dragoste. Cine se va astepta la argumentari filosofice poate va fi dezamagit, iar cine cauta un studiu de specialitate in domeniul vinului va fi derutat. Hamvas a scris exact ce si-a propus: o carte de neocolit, pur si simplu. Pentru ca Filosofia vinului poate fi criticata sau indragita, poate fi detestata sau savurata, poate fi combatuta sau asezata in randul cartilor de capatai, dar in mod sigur ea nu poate fi ocolita.“ - Laszlo Attila Hubbes